Implicațiile Inteligenței Artificiale în Contextul Dezvoltării Durabile din România

Inteligența artificială (IA/AI) se dezvoltă într-un ritm accelerat, promițând transformări majore în economie și societate. În același timp, această evoluție ridică întrebări legate de sustenabilitate: cum influențează IA obiectivele sociale, economice și de mediu pe care România și le-a asumat prin Agenda 2030 și Pactul Verde European? Acest articol explorează beneficiile și provocările aduse de IA, consumul de resurse pe care îl implică, stadiul cercetării în domeniu la noi în țară, precum și modul în care aceste tendințe se aliniază (sau nu) cu dezvoltarea durabilă.

Beneficii, Provocări și Riscuri ale Inteligenței Artificiale

La nivel global, Națiunile Unite consideră IA o tehnologie-cheie pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Agendei 2030 (The Role of Artificial Intelligence in Sustainable Development). Algoritmii inteligenți pot accelera procesele de decizie, pot oferi soluții noi pentru probleme vechi și pot crește eficiența sistemelor – de la optimizarea traficului urban și reducerea emisiilor, până la diagnostic medical mai rapid sau managementul inteligent al rețelelor energetice. IA poate contribui și la reducerea decalajelor digitale, oferind acces la informație și servicii în zone izolate sau în comunități defavorizate (The Role of Artificial Intelligence in Sustainable Development). Mulți specialiști sunt de părere că, pe termen lung, inteligența artificială „ne va face viața mai ușoară, așa cum s-a întâmplat de pildă cu electricitatea” (La Cluj apare cel mai mare institut de inteligență artificială din Europa de Est. Cine va finanța proiectul – Știrile ProTV), prin automatizarea sarcinilor repetitive și îmbunătățirea serviciilor publice și private.

Cu toate acestea, IA vine și cu o serie de provocări majore. În plan social, există temeri legate de piața muncii – automatizarea avansată poate duce la eliminarea unor locuri de muncă, mai ales a celor care implică activități repetitive sau slab calificate. România este considerată țara europeană cu forța de muncă cea mai vulnerabilă la automatizare, o analiză indicând că aproximativ 62% dintre joburile actuale ar putea fi afectate de acest proces (Automatizarea amenință 62% din locurile de muncă din România | Digi24). Domenii precum administrația, industria prelucrătoare sau agricultura se numără printre cele mai expuse transformărilor tehnologice (Automatizarea amenință 62% din locurile de muncă din România | Digi24). Aceasta implică riscuri de șomaj tehnologic și necesitatea de reconversie profesională pe scară largă, pentru ca forța de muncă să poată ocupa joburile create de noile tehnologii.

Pe lângă impactul asupra ocupării, IA ridică și probleme legate de etică și incluziune. Algoritmii pot prelua și amplifica prejudecăți existente în date, ducând la discriminare (de exemplu, în procese de recrutare sau acordare a creditelor). De asemenea, expansiunea IA pune presiune pe protecția datelor personale și a vieții private, întrucât numeroase aplicații colectează și analizează volume mari de informații despre utilizatori. Încrederea publicului în sistemele bazate pe IA depinde de modul în care acestea sunt reglementate și monitorizate – aspect subliniat și de Națiunile Unite, care cer o guvernanță adaptivă, cu participarea tuturor actorilor (sector public, privat, societate civilă, mediul academic) pentru a asigura un viitor al IA inclusiv și sustenabil (The Role of Artificial Intelligence in Sustainable Development).

Nu în ultimul rând, IA poate fi folosită și în scopuri greșite, ceea ce creează riscuri de securitate. Generatoare de imagini și videoclipuri false (deepfake) sau sisteme de chat pot fi folosite pentru dezinformare, fraudă și atacuri cibernetice sofisticate. Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) avertizează că infractorii cibernetici utilizează deja inteligența artificială pentru a crea mesaje și texte de phishing extrem de convingătoare și fără greșeli, sporind eficacitatea atacurilor de inginerie socială (DNSC vine cu un nou avertisment: Inteligenţa artificială îi ajută pe atacatori să creeze texte convingătoare, lipsite de greşeli). Pentru a combate astfel de amenințări, DNSC a lansat inclusiv un test online prin care utilizatorii își pot verifica abilitatea de a recunoaște imagini și videoclipuri generate de IA, însoțit de un ghid informativ despre fenomenul deepfake (Deepfake în România: Testul care te ajută să recunoști imaginile și videoclipurile modificate cu inteligență artificială – StartupCafe). Aceste inițiative arată că, pe lângă beneficii, IA aduce și vulnerabilități ce trebuie gestionate activ prin educație, reglementare și instrumente de securitate.

Impactul de mediu al dezvoltării IA reprezintă o altă preocupare majoră, pe care o detaliem în secțiunea următoare. Sistemele AI avansate nu funcționează în vid, ci se bazează pe o infrastructură fizică – centre de date, echipamente hardware – a cărei operare implică un consum semnificativ de resurse naturale.

Consum de Resurse Naturale pentru Tehnologiile IA

Deși „inteligența” artificială este un produs digital, amprenta sa materială și energetică este cât se poate de reală. Antrenarea și rularea modelelor de IA, mai ales a celor de dimensiuni foarte mari (cum sunt modelele de tip deep learning și rețele neurale complexe), necesită centre de date cu zeci de mii de servere și unități de procesare la capacitate înaltă. Acest lucru se traduce printr-un consum masiv de energie electrică. Trendul global indică o creștere exponențială: cererea de putere de calcul pentru aplicații de IA face ca nevoia energetică a centrelor de date să se dubleze la nivel mondial până în 2026, conform Agenției Internaționale a Energiei (Data Centers and Energy Consumption: An important Opportunity for Romania – News, Press releases – Constructions MATEK). Un raport Goldman Sachs estimează că boom-ul inteligenței artificiale va genera o creștere de 160% a cererii de centre de date până în 2030, comparativ cu nivelul actual (Europa este prinsă între boomul inteligenţei artificiale şi obiectivele ecologice. Cipurile puternice necesită o cantitate mai mare de apă pentru răcire, avertizează specialiștii). În consecință, proporția consumului de electricitate al sectorului IT în totalul energiei este așteptată să urce: doar necesarul pentru AI ar putea reprezenta circa 4-5% din consumul de electricitate al Europei în 2030 (față de ~2-3% în 2024) (AI, Data Centers and Energy Demand: Reassessing and Exploring the Trends | Ifri).

Pentru a ilustra magnitudinea resurselor folosite, putem privi spre modelele de limbaj de generație recentă. Antrenarea modelului GPT-3 (175 de miliarde de parametri) a fost estimată la circa 1.300 MWh de energie electrică (1,3 GWh) (Environmental Implications of the AI Boom | by Stephanie Kirmer | TDS Archive | Medium). Mai recent, pentru GPT-4 (cu peste 1,7 trilioane de parametri) s-a calculat un consum de peste 50.000 MWh (50 GWh) în faza de antrenament (Environmental Implications of the AI Boom | by Stephanie Kirmer | TDS Archive | Medium) – echivalentul energiei utilizate într-un an de aproape 5.000 de gospodării medii din Statele Unite. Chiar dacă astfel de antrenamente au loc o singură dată per model, exploatarea comercială a IA (inferența) continuă să consume electricitate de fiecare dată când cineva folosește un asistent virtual, un motor de recomandare sau un serviciu online bazat pe aceste modele (Environmental Implications of the AI Boom | by Stephanie Kirmer | TDS Archive | Medium). International Energy Agency prognoza că, numai funcționarea centrelor de date la nivel global, va ajunge la un consum anual de 1000 TWh în 2026 – comparabil cu consumul de energie al întregii Japonii (Environmental Implications of the AI Boom | by Stephanie Kirmer | TDS Archive | Medium).

Efectele acestei cereri energetice uriașe se reflectă și la nivel local. Și în România, dezvoltarea centrelor de date a accelerat în ultimii ani pentru a susține nevoile digitale tot mai mari, inclusiv aplicațiile de IA (Data Centers and Energy Consumption: An important Opportunity for Romania – News, Press releases – Constructions MATEK). Cererea tot mai ridicată de stocare și procesare de date a condus la apariția unor hub-uri regionale puternice. Un exemplu notabil este ClusterPower din județul Dolj, considerat cel mai mare centru de date din Europa de Sud-Est, care și-a construit propria infrastructură energetică – o centrală de trigenerare de 200 MW – tocmai pentru a asigura alimentarea fiabilă a echipamentelor la scară mare (Data Centers and Energy Consumption: An important Opportunity for Romania – News, Press releases – Constructions MATEK). Acest exemplu demonstrează pe de o parte potențialul României de a deveni un jucător important în economia digitală regională, dar pe de altă parte subliniază dependența de resurse pe care o implică economia bazată pe date și AI.

Pe lângă energie, tehnologiile IA presupun și un consum semnificativ de materiale rare. Fabricarea procesoarelor performante (GPU, TPU etc.) necesare pentru AI se bazează pe o varietate de elemente chimice și metale rare. În total, semiconductorii moderni pot conține peste 300 de materiale diferite, inclusiv pământuri rare (neodim, praseodim, europiu, etc.) și alte minerale critice (galiu, germaniu) (Is AI Driving Demand for Rare Earth Elements and Other Materials?). Deși cantitățile de elemente rare din fiecare cip sunt foarte mici, extracția și rafinarea acestor materiale are un impact de mediu semnificativ: mining-ul de pământuri rare și metale precum litiu sau cobalt (folosite și la bateriile centrelor de date și surse de rezervă) este asociat cu poluare, consum intensiv de apă și adesea cu probleme sociale în regiunile producătoare. Cererea tot mai mare de hardware pentru IA contribuie la creșterea acestor presiuni. Totuși, unii experți subliniază că industria semiconductorilor nu este deocamdată principalul motor al exploatării pământurilor rare – energiile regenerabile (eoliene, panouri solare) necesită la rândul lor astfel de materiale pentru magneți și componente, ceea ce înseamnă că tranziția verde și revoluția AI vor concura potențial pentru aceleași resurse minerale (Is AI Driving Demand for Rare Earth Elements and Other Materials?).

Consumului de apă este un alt factor adesea trecut cu vederea. Centrele de date generează căldură considerabilă, iar răcirea echipamentelor este vitală pentru funcționarea lor. Pe măsură ce densitatea de calcul crește (de exemplu, când se rulează modele IA complexe), sistemele de răcire tradiționale pe bază de aer devin insuficiente, fiind înlocuite de răcire cu lichid (inclusiv apă). Specialiștii atrag atenția că cipurile de înaltă performanță necesită volume mai mari de apă rece pentru a fi răcite eficient, lucru care poate pune probleme de sustenabilitate (Europa este prinsă între boomul inteligenţei artificiale şi obiectivele ecologice. Cipurile puternice necesită o cantitate mai mare de apă pentru răcire, avertizează specialiștii). În Europa, operatorii de centre de date sunt presați să reducă temperatura apei folosite la răcire, însă acest obiectiv este dificil de atins fără a crește consumul energetic pentru climatizare, creând astfel un cerc vicios (Europa este prinsă între boomul inteligenţei artificiale şi obiectivele ecologice. Cipurile puternice necesită o cantitate mai mare de apă pentru răcire, avertizează specialiștii). Președintele Asociației Europene a Centrelor de Date a avertizat chiar că cerințele de răcire cu apă mai rece riscă să fie „incompatibile” cu directivele UE privind eficiența energetică în centrele de date (Europa este prinsă între boomul inteligenţei artificiale şi obiectivele ecologice. Cipurile puternice necesită o cantitate mai mare de apă pentru răcire, avertizează specialiștii). Cu alte cuvinte, pentru a răci hardware-ul necesar IA, s-ar putea ajunge la un consum suplimentar de energie și apă care contravine obiectivelor de eficiență și economisire a resurselor.

Toate aceste aspecte arată că expansiunea inteligenței artificiale poate veni în conflict cu țintele de mediu dacă nu este gestionată atent. Emisiile de CO₂ asociate consumului energetic al IA nu sunt neglijabile – dacă electricitatea provine din combustibili fosili, utilizarea pe scară largă a IA adaugă la amprenta de carbon globală. Un calcul aproximativ arată că, la un factor mediu de 0,86 livre de CO₂ per kWh consumat, antrenarea GPT-4 ar fi generat peste 20.000 de tone de emisii de carbon (Environmental Implications of the AI Boom | by Stephanie Kirmer | TDS Archive | Medium). Acest lucru contrazice eforturile de decarbonizare, dacă energia nu provine din surse verzi.

Soluțiile spre care privește comunitatea pentru a atenua aceste efecte includ dezvoltarea de algoritmi și hardware mai eficiente energetic (“Green AI”), utilizarea surselor regenerabile pentru alimentarea centrelor de date și implementarea economiei circulare în industria IT (reciclarea componentelor, prelungirea duratei de viață a echipamentelor). Companiile mari din tehnologie investesc tot mai mult în energie regenerabilă (contracte PPA pentru parcuri eoliene și solare) și chiar în proiecte de reactoare nucleare modulare, încercând să își “verdească” infrastructura digitală (AI, Data Centers and Energy Demand: Reassessing and Exploring the Trends | Ifri). În același timp, în Europa se caută reglementări care să asigure transparența consumului – de pildă, noile norme UE impun marilor centre de date raportarea consumului de energie și eficiența utilizării acesteia (Europa este prinsă între boomul inteligenţei artificiale şi obiectivele ecologice. Cipurile puternice necesită o cantitate mai mare de apă pentru răcire, avertizează specialiștii).

România, la rândul ei, trebuie să își echilibreze strategia digitală cu cea de sustenabilitate. Gabriel Tache, directorul Eaton România, sublinia că este esențial ca cererea de electricitate tot mai mare a sectorului digital “să fie acoperită de generarea de energie din surse regenerabile, în locul combustibililor fosili”. În opinia sa, chiar și noua țintă obligatorie stabilită prin Directiva UE pentru Energie – ca 42,5% din consum să provină din surse regenerabile – riscă să nu țină pasul cu cererea în rapidă creștere din era digitală (Data Centers and Energy Consumption: An important Opportunity for Romania – News, Press releases – Constructions MATEK). Cu alte cuvinte, tranziția verde trebuie accelerată pentru a susține și tranziția digitală fără a compromite obiectivele climatice.

Cercetarea și Inițiativele IA în România

În fața acestor provocări, România încearcă să se poziționeze nu doar ca un utilizator al tehnologiilor de inteligență artificială, ci și ca un creator al acestora. Anul 2023 a adus un moment important: Guvernul României a aprobat Strategia națională în domeniul inteligenței artificiale 2024-2027, un document strategic ce trasează direcțiile de dezvoltare ale ecosistemului IA pe plan național ( Romanian government approves national AI strategy for 2024-2027-Xinhua ). Această strategie, elaborată cu aportul Autorității pentru Digitalizarea României și al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, aliniază țara noastră la obiectivul UE de a deveni un hub global al inteligenței artificiale ( Romanian government approves national AI strategy for 2024-2027-Xinhua ). Potrivit declarațiilor oficiale, noul cadru strategic urmărește „maximizarea efectelor pozitive ale IA asupra economiei și societății, în paralel cu abordarea riscurilor asociate”, asigurând totodată conformitatea cu principiile etice europene și drepturile omului () (). Strategia se concentrează pe cinci direcții principale de acțiune – administrație publică digitală, economie digitală, educație digitală, securitate cibernetică și comunicații digitale – și promovează adoptarea noilor tehnologii (IA, 5G, IoT, blockchain, etc.) în aceste sectoare prioritare ( Romanian government approves national AI strategy for 2024-2027-Xinhua ). Implementarea sa va fi supervizată la cel mai înalt nivel, de o comisie inter-ministerială sub coordonarea serviciilor de informații (SRI și SIE) ( Romanian government approves national AI strategy for 2024-2027-Xinhua ), semn al importanței strategice pe care statul român o acordă domeniului. De asemenea, se are în vedere valorificarea fondurilor europene dedicate tehnologiilor emergente, astfel încât proiectele locale de IA să beneficieze de finanțare prin programe precum Horizon Europe sau Digital Europe ( Romanian government approves national AI strategy for 2024-2027-Xinhua ).

Pe lângă inițiativele guvernamentale, în România există deja un ecosistem activ de cercetare și dezvoltare în IA, format din institute, universități și companii tech. Un reper istoric în acest sens este Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” (ICIA) al Academiei Române. Înființat în 1994, ICIA a marcat în 2024 trei decenii de activitate, timp în care a derulat zeci de proiecte de cercetare în domenii precum prelucrarea limbajului natural, învățare automată, achiziția de cunoștințe, instruire asistată de calculator sau tehnologii geospațiale (Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială al Academiei, 30 de ani | Agenția de presă Rador). Acest institut de excelență are colaborări cu universități și centre științifice din peste 30 de țări și este membru de peste 10 ani în rețele europene de cercetare precum rețeaua de excelență în tehnologiile limbajului natural (Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială al Academiei, 30 de ani | Agenția de presă Rador). Prin participarea la numeroase proiecte internaționale, ICIA a contribuit la progresul unor aplicații IA în limba română (de exemplu, a realizat primul dicționar computațional al limbii române) și a obținut recunoaștere la competiții tehnico-științifice internaționale (Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială al Academiei, 30 de ani | Agenția de presă Rador). Această tradiție de cercetare fundamentală asigură know-how local și pregătirea de specialiști într-un domeniu aflat în continuă expansiune.

Și centrele universitare din țară s-au orientat puternic spre zona de inteligență artificială. La Cluj-Napoca, de exemplu, a demarat în 2023 un proiect ambițios pentru construirea celui mai mare Institut de Inteligență Artificială din Europa de Est. Inițiativa aparține Universității Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN), în parteneriat cu Comisia Europeană, și vizează crearea unui hub regional al tehnologiei viitorului (La Cluj apare cel mai mare institut de inteligență artificială din Europa de Est. Cine va finanța proiectul – Știrile ProTV). Cu o finanțare ce depășește 20 de milioane de euro, provenită în principal din fonduri europene (inclusiv un împrumut de la Banca Europeană de Investiții) și completată de universitate (La Cluj apare cel mai mare institut de inteligență artificială din Europa de Est. Cine va finanța proiectul – Știrile ProTV), noul institut se va întinde pe 13.000 mp, cu laboratoare dotate la standarde de ultimă generație (La Cluj apare cel mai mare institut de inteligență artificială din Europa de Est. Cine va finanța proiectul – Știrile ProTV). Scopul acestui centru este de a realiza proiecte de cercetare majore aplicate în domenii vitale precum sănătate (diagnosticare medicală inteligentă), securitate cibernetică, robotică și automatizări industriale, transporturi și altele (La Cluj apare cel mai mare institut de inteligență artificială din Europa de Est. Cine va finanța proiectul – Știrile ProTV). Profesorii implicați speră ca infrastructura modernă și mediul de lucru creat aici să atragă și să formeze resurse umane de calitate, inclusiv din comunitatea internațională de cercetare (La Cluj apare cel mai mare institut de inteligență artificială din Europa de Est. Cine va finanța proiectul – Știrile ProTV). Practic, Clujul își propune să devină un pol al inovării în IA, concentrând talente și proiecte cu impact atât la nivel național, cât și european.

Și alte universități de prestigiu au grupuri și programe dedicate IA: la București, Universitatea Politehnica și Universitatea din București au lansat specializări de master și laboratoare de cercetare în machine learning, vision sau inteligență artificială aplicată. La Iași, Timișoara sau Craiova există, de asemenea, inițiative academice în domeniu, adesea în cooperare cu industria IT locală, care încurajează studenții să dezvolte algoritmi și produse AI. Merită menționat că România a dat deja lumii IT companii unicorn bazate pe automatizare și AI – UiPath fiind cel mai cunoscut exemplu, o companie fondată la București ce folosește algoritmi de computer vision și inteligență artificială pentru automatizarea proceselor de business, ajunsă lider global pe segmentul RPA. Ecosistemul de startup-uri AI în România este în creștere, cu firme active în domenii precum analiză de date, soluții de smart city, cybersecurity sau fintech, multe beneficiind de incubatoare și acceleratoare locale.

Finanțarea cercetării este un element crucial. Pe lângă fondurile europene, statul sprijină cercetarea în IA prin programe naționale. Un Subprogram de Inteligență Artificială a fost inclus ca domeniu strategic în Planul Național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (PNCDI) IV (Programe PNCDI IV coordonate de UEFISCDI), gestionat de UEFISCDI. Prin competiții de proiecte, cercetătorii români pot obține finanțare pentru dezvoltarea de algoritmi, platforme sau aplicații pilot în parteneriat cu mediul privat. De asemenea, România participă la rețele europene de cercetare: de exemplu, instituțiile noastre sunt implicate în parteneriate UE pe AI și au acces la infrastructuri europene (rețele de supercomputere, cloud-uri academice etc.) prin inițiative precum EuroHPC și altele.

Un alt exemplu de colaborare europeană este găzduirea la București a viitorului Centru European de Competențe în Securitate Cibernetică (ECCC), prima agenție UE de acest fel, care va coordona investiții și cercetare în securitate cibernetică la nivelul Uniunii. Deși axat pe cybersecurity, ECCC va avea cu siguranță componente legate de IA (de pildă, utilizarea AI în detecția atacurilor sau analiza amenințărilor), iar prezența sa aici ar putea atrage expertiză și proiecte conexe din sfera inteligenței artificiale.

Nu în ultimul rând, România beneficiază de programele de finanțare europeană orientate spre digitalizare. Comisia Europeană a anunțat recent alocarea a 1,3 miliarde EUR în perioada 2025-2027, prin programul Europa Digitală, pentru implementarea de tehnologii critice precum inteligența artificială, securitatea cibernetică și competențele digitale (www.rri.ro). O parte din aceste fonduri vor susține centrele europene de inovare digitală (EDIH), inclusiv pe cele din România, care au rolul de a facilita adoptarea soluțiilor de IA în întreprinderi (în special IMM-uri) și administrația publică (www.rri.ro) (www.rri.ro). De asemenea, se finanțează proiecte de testare a noilor tehnologii (inclusiv a sistemelor de IA generativă în sectoare precum sănătatea), precum și pregătirea pentru implementarea viitoarei Legi europene privind Inteligența Artificială (AI Act) (www.rri.ro). Acest sprijin european, alături de eforturile locale, oferă României o șansă de a valorifica potențialul IA într-un mod care să aducă valoare adăugată economiei, păstrând totodată alinierea la normele și standardele UE (în special cele legate de securitate, etică și drepturi fundamentale).

IA și Obiectivele Dezvoltării Durabile: Aliniere sau Tensiune?

Având în vedere imaginea de ansamblu – beneficiile și riscurile IA, consumul de resurse și dinamica cercetării – se pune întrebarea: în ce măsură evoluțiile din domeniul inteligenței artificiale ajută România să își atingă obiectivele de dezvoltare durabilă sau, dimpotrivă, le fac mai greu de realizat?

România s-a angajat pe două mari direcții strategice în materie de sustenabilitate: Agenda 2030 a ONU (care cuprinde 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă – ODD) și Pactul Verde European (Green Deal), care prevede, printre altele, atingerea neutralității climatice până în 2050 și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 față de nivelul din 1990. În principiu, transformarea digitală (inclusiv IA) și tranziția verde ar trebui să fie complementare – conceptul de „dublă tranziție” (digitală și verde) stă la baza planurilor de redresare și dezvoltare ale UE, recunoscând că tehnologiile noi pot accelera atingerea țintelor de mediu și sociale.

În practică, există atât puncte de convergență, cât și potențiale conflicte între IA și dezvoltarea durabilă:

  • Prosperitate economică și inovare (ODD 8 și 9): Inteligența artificială este un motor de inovare, poate crește productivitatea și poate genera noi industrii și locuri de muncă în sectoare cu valoare adăugată mare. Acest lucru contribuie la o economie mai dinamică (ODD 8: Muncă decentă și creștere economică) și la promovarea inovării și infrastructurii (ODD 9: Industrie, inovație și infrastructură). România, cu sectorul IT în plină expansiune, poate beneficia de pe urma adoptării timpurii a IA pentru a-și moderniza industriile tradiționale și pentru a dezvolta altele noi. Automatizarea proceselor poate elibera resurse umane pentru activități mai creative și poate reduce costurile în producție, sporind competitivitatea firmelor românești. Pe de altă parte, așa cum am menționat, automatizarea necontrolată riscă să afecteze negativ forța de muncă dacă sistemele educaționale și de formare profesională nu se adaptează (ex: programe de reskilling/upskilling pentru meseriile viitorului). Așadar, beneficiile economice ale IA se pot materializa doar dacă sunt acompaniate de politici sociale adecvate, altfel inegalitățile pot crește.
  • Sisteme de sănătate și educație mai eficiente (ODD 3 și 4): IA are aplicații promițătoare în sănătate (ODD 3: Sănătate și bunăstare) – de la algoritmi care pot analiza imagistică medicală cu acuratețe sporită, până la modele predictive pentru epidemiologie sau pentru descoperirea de medicamente. Aceste inovații pot crește calitatea și accesul la servicii medicale, inclusiv în zone deficitare în personal medical (de exemplu, telemedicina asistată de AI). În educație (ODD 4: Educație de calitate), instrumentele de tip e-learning și tutorii inteligenți pot personaliza procesul de învățare în funcție de nevoile fiecărui elev, contribuind la reducerea abandonului școlar și la îmbunătățirea rezultatelor. România poate valorifica astfel de soluții pentru a-și atinge țintele asumate (cum ar fi reducerea decalajelor educaționale rurale/urbane). Cu toate acestea, “înțelepții digitali” pot accentua decalajul digital dacă anumite comunități nu au acces la infrastructură sau competențe digitale – de aceea, inițiativele de dotare a școlilor cu tehnologie și formare a profesorilor (incluse în strategia națională și în Planul Național de Redresare și Reziliență) sunt esențiale pentru ca IA să sprijine, nu să submineze, obiectivele educaționale.
  • Orașe inteligente și mediu (ODD 11, 13): Un impact pozitiv evident al IA poate fi în direcția dezvoltării urbane durabile (ODD 11: Orașe și comunități durabile). Prin algoritmi de optimizare, orașele pot gestiona mai eficient traficul (reducând congestiile și poluarea), iluminatul public (economisind energie), managementul deșeurilor sau al apei. Deja în unele municipii din România se testează soluții de tip smart city care integrează elemente de IA – de pildă, sisteme de semaforizare inteligente sau aplicații de monitorizare a calității aerului în timp real. Pentru acțiunea climatică (ODD 13), IA oferă instrumente puternice de analiză a datelor climatice și de prognoză, permițând modele meteorologice mai precise și strategii mai bune de adaptare la schimbările climatice. Totodată, prin optimizarea consumului de energie în industrie și clădiri (smart grids, clădiri inteligente), IA poate contribui la reducerea emisiilor. Un exemplu local: compania românească de distribuție Electrica dezvoltă un sistem bazat pe AI pentru monitorizarea în timp real a consumului energetic din sediile sale, cu scopul de a identifica risipa și de a-și micșora amprenta de carbon (Romania’s Electrica harnesses AI to map its hq’s energy footprint). Astfel de inițiative arată potențialul IA de a sprijini direct țintele din Pactul Verde, cum ar fi eficiența energetică și economia de resurse.
  • Consum și producție responsabilă (ODD 12): IA poate optimiza lanțurile de aprovizionare, poate reduce pierderile de alimente prin sisteme de management inteligent al stocurilor și poate îmbunătăți reciclarea prin sortare automată a deșeurilor. Aceste aplicații ajută la realizarea ODD 12 (Consum și producție durabile). În agricultură, de exemplu, agricultura de precizie folosește AI pentru a aplica exact cantitățile necesare de îngrășăminte și apă, reducând astfel impactul asupra solului și apelor. Pentru România – țară cu sector agricol important – adoptarea pe scară largă a acestor tehnologii ar putea crește productivitatea alimentară (contribuind și la ODD 2: zero foamete) cu impact de mediu mai mic. Provocarea rămâne costul și complexitatea implementării acestor soluții la nivelul fermelor mai mici și capacitatea de transfer tehnologic către fermieri.

Pe de altă parte, există și aspecte în care IA pare să intre în tensiune cu obiectivele durabile:

  • Cel mai discutat este cel legat de energie și climă. După cum am detaliat, IA are o foame considerabilă de electricitate și resurse, ceea ce poate contraveni țintelor climatice dacă nu se iau măsuri. Obiectivele de decarbonizare ale Europei ar putea fi subminate de creșterea cererii de energie a centrelor de date, care vor alimenta viitoarele servicii IA (Europa este prinsă între boomul inteligenţei artificiale şi obiectivele ecologice. Cipurile puternice necesită o cantitate mai mare de apă pentru răcire, avertizează specialiștii). Dacă această energie provine din surse fosile, IA riscă să devină un factor de agravare a încălzirii globale, nu de soluționare. Politicile Green Deal pun accent pe eficiență energetică și reducerea consumului, însă expansiunea infrastructurii digitale împinge consumul în direcția opusă. Un comentariu critic apărut în presa românească nota că politicile Green Deal, impuse agresiv la nivel european, pot crea obstacole majore pentru dezvoltarea tehnologică, deoarece “IA necesită resurse energetice și materii prime considerabile” (Inteligența Artificială vs. Green Deal: Pariul greșit al UE și impactul asupra României | DCNews). Cu alte cuvinte, există percepția că unele măsuri ecologice strict normative pot frâna investițiile în AI, și invers – prioritizarea IA poate forța UE să-și recalibreze unele obiective verzi. S-a speculat chiar că Uniunea ar putea încerca o abordare mai pragmatică, “abandonând discret Green Deal-ul” în favoarea competitivității tehnologice (Inteligența Artificială vs. Green Deal: Pariul greșit al UE și impactul asupra României | DCNews), deși liderii europeni nu au confirmat o astfel de schimbare de direcție. Pentru România, care depinde încă semnificativ de combustibili fosili în producția de electricitate și care s-a confruntat recent cu probleme în piața energiei (liberalizare precipitată, creșteri de prețuri), provocarea este și mai mare: cum să asigure energie curată, accesibilă și suficientă pentru alimentarea economiei digitale? Fără investiții substanțiale în capacități de producție regenerabilă și rețele inteligente, riscăm ca ambițiile în domeniul IA să fie fie limitate de constrângeri energetice, fie să ducă la creșteri ale emisiilor ce ne-ar îndepărta de țintele de mediu.
  • Un alt potențial conflict este cel legat de inegalități (ODD 10). Tehnologiile noi tind să aducă beneficii celor care le pot adopta mai repede – companii mari, orașe bogate, persoane cu înaltă calificare – în timp ce categoriile vulnerabile pot rămâne în urmă. Fără politici publice care să asigure un acces larg la avantajele IA, există riscul ca aceasta să adâncească anumite disparități socio-economice. De exemplu, automatizarea ar putea afecta disproporționat regiunile mono-industriale sau categoriile de angajați cu pregătire medie, mărind decalajele regionale și rata șomajului în zonele defavorizate. Totodată, firmele mici ar putea avea dificultăți în a ține pasul cu digitalizarea dacă nu există programe de sprijin. În acest sens, includerea componentelor de transformare digitală pentru IMM-uri și dezvoltare de competențe digitale în planurile de redresare economică este vitală pentru ca IA să devină un factor de incluziune, nu de excluziune economică. România și-a asumat în Strategia națională pentru dezvoltare durabilă (actualizată pentru orizontul 2030) că nu va lăsa „nimeni în urmă” în procesul de dezvoltare – motto al Agendei 2030 – iar acest principiu trebuie aplicat și în contextul revoluției digitale.

În concluzie, inteligența artificială reprezintă o sabie cu două tăișuri pentru dezvoltarea durabilă. Pe de o parte, oferă instrumente fără precedent pentru a accelera progresul economic și social – de la eradicarea sărăciei extreme, la îmbunătățirea sănătății și educației, și până la protejarea mediului prin gestionarea mai inteligentă a resurselor. Pe de altă parte, dezvoltarea și utilizarea IA vin cu costuri și riscuri care, dacă nu sunt gestionate, pot periclita atingerea unor obiective de sustenabilitate, în special cele legate de mediu și echitate socială.

Direcția în care ne vom îndrepta depinde de politicile și acțiunile pe care le întreprindem acum. România are șansa de a integra principiile dezvoltării durabile în strategia sa de inteligență artificială încă de la început, învățând din experiențele altor țări. Asta înseamnă: investiții în energie verde pentru alimentarea economiei digitale, reglementări care să încurajeze IA etică și responsabilă, programe de reconversie profesională pentru ocupațiile afectate de automatizare și, nu în ultimul rând, parteneriate internaționale pentru cercetare și inovare orientate spre binele comun. O abordare echilibrată și incluzivă – așa cum sublinia și rezoluția ONU privind IA și dezvoltarea – este esențială: “viitorul sustenabil al IA nu este doar o problemă tehnologică, ci și una profund etică”, care necesită colaborarea tuturor actorilor relevanți (The Role of Artificial Intelligence in Sustainable Development).

Inteligența artificială poate deveni un aliat de nădejde al dezvoltării durabile în România, cu condiția să îi ghidăm evoluția în mod conștient. În fond, viitorul pe care îl construim cu ajutorul IA ar trebui să fie unul în care progresul tehnologic și sustenabilitatea se sprijină reciproc, creând împreună o societate prosperă, echitabilă și prietenoasă cu mediul.

Bibliografie

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top