Politici publice actuale

Strategia națională pentru dezvoltare durabilă 2030

Politica publică centrală în acest domeniu este Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030, adoptată în anul 2018 și aliniată la Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite. Această strategie stabilește direcțiile și țintele pentru implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) la nivel național, acoperind domenii precum eradicarea sărăciei, educația de calitate, energia curată, acțiunea climatică, protecția mediului și dezvoltarea economică sustenabilă. Strategia 2030 actualizează planurile anterioare de dezvoltare durabilă și reprezintă cadrul strategic prin care România urmărește convergența cu obiectivele asumate la nivel european și global.

Cadru strategic și legislație

Strategia națională a fost adoptată prin hotărâre de guvern în 2018, instituind totodată mecanisme pentru implementare și monitorizare. Ea prevede integrarea principiilor dezvoltării durabile în toate politicile publice sectoriale și în alocarea fondurilor (inclusiv fondurile europene și Planul Național de Redresare și Reziliență, care susține tranziția verde și digitală). De asemenea, strategia se corelează cu obiectivele europene din Pactul Verde European și Agenda 2030 a UE, asigurând că România contribuie la eforturile colective ale UE privind sustenabilitatea.

Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă

La nivel guvernamental, coordonarea implementării strategiei revine Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, aflat în subordinea directă a Prim-ministrului (Secretariatul General al Guvernului). Acest departament a fost înființat în 2017 și este condus de un consilier de stat (László Borbély) (László Borbély – Wikipedia), având rolul de a asigura coerența politicilor interministeriale cu obiectivele de dezvoltare durabilă. Departamentul elaborează planuri de acțiune, rapoarte periodice de progres și coordonează legătura cu instituțiile internaționale pe tema ODD. Totodată, România participă activ la rețele europene de profil; de exemplu, coordonatorul departamentului a fost ales vicepreședinte al Rețelei Europene de Dezvoltare Durabilă (ESDN) în 2021, semn al angajamentului la nivel regional (László Borbély – Wikipedia).

Alte mecanisme instituționale

Pe lângă departamentul dedicat, guvernul a instituit un Comitet Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabilă, prezidat de Prim-ministru, care reunește miniștrii cheie pentru a superviza implementarea ODD în politicile fiecărui sector. De asemenea, există un Consiliu Consultativ format din experți, reprezentanți ai mediului academic, ONG-uri și parteneri sociali, care oferă recomandări strategice. Aceste structuri asigură o abordare integrată și participativă, conform bunelor practici europene, în formularea politicilor de dezvoltare durabilă.

Implicarea specialiștilor și cadrul instituțional

Formarea experților în dezvoltare durabilă

Un aspect esențial pentru succesul politicilor ODD este existența specialiștilor bine pregătiți. În România, în ultimii ani s-au făcut pași pentru formarea și recunoașterea competențelor în acest domeniu. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în parteneriat cu instituții de învățământ superior și organizații internaționale (precum Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – PNUD), a inițiat programe de formare pentru funcționarii publici. Scopul este de a crea un corpus de experți în dezvoltare durabilă capabili să elaboreze și să implementeze politicile într-un mod integrat. Până în prezent, câteva sute de persoane din administrația publică centrală și locală au absolvit cursuri certificate de expert în dezvoltare durabilă, consolidând capacitatea instituțională de a atinge țintele ODD.

Recunoaștere și roluri profesionale

Pe lângă formare, România a început să recunoască oficial importanța acestor specialiști. Au fost introduse roluri dedicate în organigramele unor ministere și autorități (de exemplu, coordonatori ODD sau responsabili pentru sustenabilitate). De asemenea, competențele în dezvoltare durabilă sunt incluse treptat în profilul posturilor de conducere din administrație. Acest efort de profesionalizare răspunde recomandărilor UE ca statele membre să își întărească capacitatea administrativă pentru Agenda 2030 (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia).

Cadre academice și expertiză externă

Mediul academic și organizațiile neguvernamentale joacă un rol important în elaborarea și evaluarea politicilor de dezvoltare durabilă. În România, mai multe universități au lansat programe de masterat și cercetare axate pe dezvoltare durabilă și politici publice sustenabile, creând noi generații de experți. Institutul de Statistică și institutele de cercetare (de exemplu, Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române) contribuie cu analize și date privind indicatorii ODD. ONG-urile de mediu și dezvoltare (precum WWF România, Transparency International, Social Watch etc.) oferă expertiză externă și monitorizează progresul, asigurând totodată transparența și responsabilizarea autorităților.

Analize și studii independente relevante

Pentru a evalua obiectiv progresul și politicile, o serie de analize independente – la nivel european și internațional – furnizează concluzii utile despre situația României în privința dezvoltării durabile:

• Rapoartele Eurostat privind ODD în UE: Eurostat monitorizează anual progresul statelor membre UE către obiectivele Agendei 2030. Conform ultimului raport de monitorizare (ediția 2023), România înregistrează progrese mixte: la unele capitole există îmbunătățiri, însă la altele țara rămâne mult sub media UE (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). De exemplu, la educație de calitate (ODD 4), România are cel mai mare decalaj față de media europeană (scor de stare –94,49, fără progres în ultimii ani) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Și în privința apei curate și sanitației (ODD 6) se observă un decalaj major (scor de stare –80,72), deși tendința recentă este pozitivă (progres modest) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Pe de altă parte, România stă relativ mai bine la energie verde și accesibilă (ODD 7), având indicatori peste media UE (scor +27,68) datorită ponderii ridicate a energiei din surse regenerabile și emisiilor industriale mai scăzute; totuși, chiar și aici raportul Eurostat notează un regres ușor în ritmul de îndeplinire a țintelor (scor de progres –1,7) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Per ansamblu, analizele Eurostat plasează România în urmă față de media UE la majoritatea ODD, semnalând nevoia de accelerare a eforturilor.

• Evaluări ale Comisiei Europene: Agenda 2030 a fost integrată și în Semestrul European. Raportul de țară pentru România (2022) al Comisiei Europene a inclus un capitol dedicat ODD, evidențiind provocări majore la capitolele sărăcie și excluziune socială, educație și servicii de sănătate – domenii unde România are printre cele mai slabe performanțe din UE. De exemplu, rata populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială rămâne cea mai ridicată din Uniune, indicând necesitatea unor politici mai eficiente de incluziune (convergente cu ODD 1 și 10). Totodată, Comisia a remarcat progrese la ODD precum energie curată și acțiune climatică, datorate investițiilor în eficiență energetică și energii regenerabile, dar a subliniat că România trebuie să își intensifice eforturile pentru tranziția verde și atingerea țintelor climatice 2030 în contextul Pactului Verde.

• Indicele global al dezvoltării durabile (SDSN): O perspectivă independentă valoroasă provine din Sustainable Development Report (raportul anual al Rețelei de Soluții pentru Dezvoltare Durabilă – SDSN, sub egida ONU). Raportul din 2023 (care calculează un indice agregat al progresului către ODD pentru 163 de țări) plasează România pe locul 41 mondial, cu un scor de 76,7 (din 100, ce ar reprezenta îndeplinirea completă a tuturor ODD) (Sustainable Development Report 2024). Acest scor indică faptul că România a realizat aproximativ 76% din parcursul către țintele ODD, nivel similar cu cel al altor țări din regiune precum Bulgaria. Conform aceluiași index, principalele puncte slabe pentru România sunt la ODD 4 (educație) și ODD 3 (sănătate și bunăstare), unde indicatorii naționali sunt mult sub nivelul dorit. Punctele mai forte includ ODD 7 (energie) și ODD 13 (climă), unde România beneficiază de un mix energetic relativ mai curat și de emisii per capita încă moderate. Cu toate acestea, raportul SDSN atenționează că România, la fel ca alte state, se confruntă cu provocări sistemice – de exemplu, impactul economic al pandemiei și crizei energetice poate deraia temporar progresul către unele ODD. Astfel de analize independente oferă un tablou obiectiv și comparativ, complementând evaluările oficiale.

• Studii și rapoarte naționale independente: În România, organizații precum Institutul de Cercetare a Calității Vieții sau think-tank-uri economice au publicat analize despre implementarea Agendei 2030. De exemplu, un studiu al Academiei Române evidențiază corelația dintre investițiile în educație și șansele de a atinge țintele de reducere a sărăciei (ODD 1 și 4). Alte analize independente (de la ONG-uri de mediu) evaluează politici sectoriale: un raport WWF a evaluat contribuția politicilor de mediu și a fondurilor UE la atingerea ODD 15 (viață terestră), subliniind nevoia de a accelera împăduririle și conservarea biodiversității. Astfel de perspective oferite de societatea civilă și experți sunt importante pentru a verifica progresul și pentru a propune îmbunătățiri ale politicilor publice.

Progresul României în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD)

Implementarea Agendei 2030 în România poate fi cuantificată printr-o serie de indicatori statistici cheie asociați fiecărui ODD. În continuare sunt prezentate principalele evoluții, folosind cele mai recente date disponibile (Eurostat, INS și rapoarte internaționale):

• ODD 1 – Fără sărăcie: Rata sărăciei relative în România a scăzut ușor în ultimii ani, însă rămâne printre cele mai ridicate din UE (în jur de 23,4% din populație sub pragul sărăciei relative, față de media UE de ~17%). Conform Eurostat, scorul de progres al României la ODD 1 indică progrese semnificative recente (4,2 puncte) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), datorită creșterii economice și măsurilor precum majorarea salariului minim și a pensiilor. Cu toate acestea, decalajul față de media UE rămâne mare (scor de stare –59,9) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), semn că nivelul de trai în zonele rurale și pentru grupurile vulnerabile este încă mult sub standardele europene.

• ODD 2 – Foamete zero: România nu se confruntă cu insecuritate alimentară severă la nivel național, însă există probleme de malnutriție și acces la alimentație sănătoasă în comunitățile sărace. Producția agricolă este ridicată, dar risipa alimentară și sustenabilitatea agriculturii sunt provocări. Indicii arată stagnare (scor de progres 0) la reducerea foametei și a malnutriției (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), necesitând politici mai eficiente de sprijin pentru fermele mici și de educație alimentară.

• ODD 3 – Sănătate și bunăstare: Starea de sănătate a populației a înregistrat unele îmbunătățiri (de exemplu, speranța de viață a crescut la ~75 de ani), însă România rămâne sub media UE la majoritatea indicatorilor (mortalitate infantilă, mortalitate evitabilă, acces la servicii medicale). Eurostat indică un progres modest recent la ODD 3 (scor 1,5) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), dar nivelul general este cu ~43% sub media UE (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Pandemia COVID-19 a evidențiat vulnerabilități ale sistemului de sănătate, iar politicile actuale se concentrează pe investiții prin PNRR în spitale, medicina primară și programe de prevenție.

• ODD 4 – Educație de calitate: Acesta este un domeniu critic, unde România are cele mai mari rămâneri în urmă din UE. Rata abandonului școlar timpuriu (~15%) și rezultatele scăzute la testările internaționale (PISA) indică probleme sistemice. Conform analizelor, România are un decalaj de aproape 95% față de media UE la indicatorii cumulați de educație (cel mai slab scor ODD al țării) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), iar tendința recentă nu a arătat îmbunătățiri (progres 0). Reformele educației („România Educată”) și fondurile alocate (din PNRR ~3,6 miliarde euro pentru educație) vizează îmbunătățirea acestor statistici, însă efectele vor fi vizibile pe termen mediu.

• ODD 5 – Egalitatea de gen: România a făcut progrese la reprezentarea femeilor în poziții de conducere și reducerea diferențelor de remunerare, dar mai are pași de făcut. Rata de ocupare a femeilor este sub media UE, iar violența domestică rămâne o problemă. Scorul compozit indică un nivel apropiat de media UE (doar ~7% sub medie) și un ușor regres recent (−0,2) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Adoptarea Planului Național de Acțiune pentru egalitate de gen și implementarea Convenției de la Istanbul sunt măsuri menite să accelereze atingerea ODD 5.

• ODD 6 – Apă curată și sanitație: Acesta este un alt capitol unde România se află mult în urmă: procentul populației cu acces la rețea de apă potabilă și canalizare este cel mai scăzut din UE (doar ~65% dintre gospodării au canalizare). Conform Eurostat, nivelul este cu ~80% sub media UE (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), însă se observă unele progrese (scor de progres 2,3) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia) datorită investițiilor în infrastructura de apă din fonduri europene (POIM și PNRR alocă fonduri importante pentru apă și canalizare). Accelerarea acestor investiții este esențială pentru a atinge ținta ODD 6 până în 2030.

• ODD 7 – Energie accesibilă și curată: România stă relativ bine la acest capitol în context european. Aproape 100% din populație are acces la electricitate, iar circa 24% din energie provine din surse regenerabile (hidro, eolian, solar), peste media UE. Țara are un scor de stare pozitiv față de media UE (+27,7) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), datorită mixului energetic favorabil. Cu toate acestea, emisiile din energie și eficiența energetică pot fi îmbunătățite. Tendința recentă arată un mic regres (−1,7) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), posibil din cauza creșterii consumului energetic și a folosirii cărbunelui în contextul crizei energetice. Implementarea proiectelor din PNRR pentru energie verde (parcuri fotovoltaice, modernizarea rețelelor) este crucială pentru menținerea traiectoriei către țintele climatice.

• ODD 8 – Muncă decentă și creștere economică: Economia României a avut una dintre cele mai mari creșteri din UE în ultimul deceniu, ceea ce a contribuit la crearea de locuri de muncă și reducerea șomajului (rata șomajului ~5.5% în 2022). Cu toate acestea, productivitatea muncii rămâne sub media UE, iar disparitățile regionale sunt mari. Scorul de stare este cu ~57% sub media UE (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), însă progresul recent a fost vizibil (2,7) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Provocările includ tranziția de la sectoarele cu valoare adăugată mică la industrii inovative (conforme cu ODD 9) și îmbunătățirea condițiilor de muncă (salarii, siguranță ocupațională) pentru a opri emigrația forței de muncă.

• ODD 9 – Industrie, inovație și infrastructură: România depune eforturi pentru modernizarea infrastructurii (transport, digitalizare) și stimularea inovării. Cheltuielile de cercetare-dezvoltare (~0,5% PIB) sunt printre cele mai scăzute din UE, afectând progresul tehnologic. Scorul indică o poziție sub medie (−27,6) și chiar un regres recent (−1,3) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), sugerând că ritmul de îmbunătățire a infrastructurii și inovației nu ține pasul cu media europeană. Inițiative precum dezvoltarea rețelei de autostrăzi, extinderea internetului de mare viteză în zonele rurale și hub-urile de inovare finanțate prin fonduri UE vizează atingerea obiectivelor ODD 9.

• ODD 10 – Reducerea inegalităților: Inegalitățile de venit și oportunități sunt pronunțate în România – între rural și urban, între regiuni și între grupuri socio-economice. Din cauza lipsei unor date agregrate în raportul Eurostat, nu este disponibil un scor de stare unificat (figura indică „–” la ODD 10) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), însă alți indicatori (coeficientul Gini al veniturilor ~34,5) arată inegalități peste media UE. Politicile de coeziune și incluziune (de exemplu, majorarea salariului minim, investiții prin Fondul de Coeziune în zone defavorizate) sunt instrumentele cheie pentru a progresa la acest obiectiv.

• ODD 11 – Orașe și comunități durabile: Marile orașe din România se dezvoltă economic, însă se confruntă cu probleme de poluare, trafic și urbanism deficitar. Accesul la locuințe adecvate și spații verzi este sub țintele dorite. Scorul compozit este cu ~37% sub media UE, deși există un progres recent modest (1,5) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Programele de mobilitate urbană durabilă (transport public nepoluant), reabilitare urbană și gestionare a deșeurilor sunt în derulare pentru a îmbunătăți calitatea vieții urbane conform ODD 11.

• ODD 12 – Consum și producție responsabile: Trecerea la o economie circulară este încă la început: rata reciclării deșeurilor municipale (~11% în 2021) este cea mai mică din UE. Consumatorii români au o amprentă materială per capita mai mică decât media UE, dar eficiența utilizării resurselor în industrie poate fi crescută. Scorul României la ODD 12 este similar cu cel de la ODD 11 (≈–37% față de medie, progres 1,5) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Se implementează noi politici de economie circulară (taxe pe plastic, extinderea infrastructurii de reciclare, programe de educație pentru consum sustenabil) pentru a accelera alinierea la obiectivele acestui ODD.

• ODD 13 – Acțiune climatică: România și-a asumat țintele climatice UE (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 față de 1990 și neutralitate climatică în 2050). Emisiile pe cap de locuitor (~4,5 tone CO₂ echivalent) sunt sub media UE, datorită ponderii energiei necarbonate și declinului industriei grele post-1990. Scorul de stare este aproape de media UE (−3,7) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), însă tendința recentă nu este favorabilă (−1,5) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), indicând că ritmul actual al reducerii emisiilor nu este suficient. Strategia națională pe termen lung privind schimbările climatice și Planul Național Integrat Energie-Schimbări Climatice prevăd măsuri concrete (energie regenerabilă, eficiență energetică, împăduriri) pentru a menține traiectoria către ODD 13.

• ODD 14 – Viața marină: România are un litoral scurt la Marea Neagră, dar responsabilități importante privind ecosistemul marin. Indicatorii marini (calitatea apei, biodiversitatea marină) plasează România peste media UE (scor +58,7) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), cu un progres de +5,0 recent (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), datorat măsurilor de combatere a poluării maritime și protecției costiere. Provocări rămân în gestionarea durabilă a pescuitului în apele Mării Negre și reducerea poluării cu plastic marin.

• ODD 15 – Viața terestră: România deține o biodiversitate bogată (inclusiv ultimele păduri virgine din Europa și populații importante de carnivore mari). Totuși, defrișările ilegale și degradarea terenurilor reprezintă probleme grave. Ținta de a atinge 30% arii protejate este în curs, dar managementul acestor arii necesită îmbunătățiri. Scorul este ~25,9% sub media UE, cu un mic progres (1,2) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Prin strategia națională pentru biodiversitate și noul Cod Silvic se urmărește stoparea pierderii biodiversității, iar fonduri UE sunt alocate pentru împădurirea terenurilor degradate, contribuind la ODD 15.

• ODD 16 – Pace, justiție și instituții puternice: România a înregistrat progrese la consolidarea justiției și luptei anticorupție (în ultimul deceniu DNA și alte instituții au obținut rezultate notabile, deși sustenabilitatea acestora a fost uneori pusă la încercare). Nivelul de încredere în instituții publice și indicele de percepție a corupției indică însă în continuare deficiențe instituționale. Față de media UE, România stă cu ~43% mai slab (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia) la indicatorii ODD 16 (corupție, siguranță publică, eficiența guvernării), dar cu un ușor trend pozitiv (progres 0,8) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia). Continuarea reformelor în justiție (cerute și prin Mecanismul de Cooperare și Verificare al UE, încheiat recent) și digitalizarea administrației vor fi esențiale pentru atingerea ODD 16.

• ODD 17 – Parteneriate pentru obiective: România beneficiază de parteneriate internaționale și de sprijin extern (inclusiv fonduri UE) substanțial în implementarea Agendei 2030. Țara contribuie la rândul său la asistența pentru dezvoltare (deși cu un nivel sub angajamentul de 0,33% din VNB). Scorul României este peste medie la ODD 17 (+31,0) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), semn că parteneriatele și cooperarea (inclusiv cu UE, ONU, NATO) sunt un punct forte. Progresul este de asemenea pozitiv (1,0) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia), reflectând implicarea crescută în inițiative regionale și globale. De exemplu, România participă la programe de cooperare pentru dezvoltare regională (în Republica Moldova, Balcanii de Vest, etc.) și a înființat platforme multi-actor naționale pentru implementarea ODD (implicând societatea civilă și mediul privat alături de autorități).

În ansamblu, datele evidențiază că România a realizat progrese importante la unele obiective (energie verde, reducerea sărăciei extreme), însă are lacune semnificative la altele (educație, infrastructură, echitate socială). Ritmul de îndeplinire a ODD trebuie accelerat în următorii ani, altfel unele ținte riscă să nu fie atinse până în 2030. Autoritățile au recunoscut aceste provocări în Raportul Național Voluntar prezentat la ONU, subliniind angajamentul de a intensifica eforturile pe domeniile critice și de a asigura o implementare integrată a strategiei de dezvoltare durabilă.

Comparații REGIONALE

Pentru a contextualiza performanța României, este utilă o comparație cu alte țări din Europa Centrală și de Est – în special Bulgaria, Polonia, Ungaria (țări membre UE cu un parcurs istoric și economic relativ similar) și Republica Moldova (țară vecină, non-UE, care implementează și ea Agenda 2030). Mai jos sunt prezentate, în mod comparativ, principalele aspecte legate de politicile publice de dezvoltare durabilă și nivelul de îndeplinire a ODD în regiune:

• România: Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă 2030 (adoptată 2018) – coordonată de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă (în subordinea Prim-ministrului) (László Borbély – Wikipedia). Mecanisme: Comitet interministerial ODD, Consiliu consultativ de specialiști, programe de formare de experți în administrație.

• Bulgaria: Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă actualizată (Bulgaria 2030) – coordonată de un Consiliu de Dezvoltare Durabilă sub autoritatea prim-ministrului. Bulgaria a integrat Agenda 2030 în Planul Național de Dezvoltare și are un Consiliu de Coordonare pentru ODD care implică ministerele-cheie. Există, de asemenea, un forum consultativ cu societatea civilă. (Notă: Bulgaria și România au abordări similare, fiind ultimele aderente UE – ambele cu strategii 2030 adoptate în 2018 și cu sprijin UE pentru implementare.)

• Polonia: Strategia pentru Dezvoltare Responsabilă și Durabilă (Strategia națională integrată cu Agenda 2030) – coordonată de Ministerul Fondurilor și Politicii Regionale. Polonia a fost proactivă în localizarea ODD, având un Comitet pentru Dezvoltare Durabilă încă din 2016 și implicând administrația locală în atingerea obiectivelor. Strategia Poloniei pune accent pe inovație, infrastructură și incluziune socială, și este susținută de un Consiliu Național de Dezvoltare (organ consultativ prezidențial) care include experți.

• Ungaria: Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă 2012–2024 (revizuită pentru Agenda 2030) – coordonată inițial de Consiliul Național pentru Dezvoltare Durabilă (un organism creat în Parlament încă din 2008). Ungaria are o abordare interesantă: instituția Comisarului pentru Viitoarele Generații (Avocatul Poporului adjunct pentru mediu) care veghează la sustenabilitatea pe termen lung a politicilor (Sustainable Development Report 2024). Implementarea ODD este supervizată și de un Consiliu Interministerial condus de Ministerul Mediului și Inovării. Implicarea parlamentară și existența acestui comisar special fac din Ungaria un caz distinct în ceea ce privește cadrul instituțional pentru dezvoltare durabilă.

• Republica Moldova: Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2030” (adoptată în 2018) – aliniată integral la ODD. Coordonarea se face prin Cancelaria de Stat (echivalentul aparatului prim-ministrului), care a creat un Consiliu Național pentru Dezvoltare Durabilă. În plus, Moldova beneficiază de suport considerabil din partea ONU și UE pentru implementarea Agendei 2030. Deși resursele și capacitatea instituțională sunt mai reduse decât în țările UE, Moldova a identificat priorități naționale (reducerea sărăciei, infrastructură, eficiență energetică, guvernanță) corelate cu ODD, iar ministerele raportează periodic progresele. Există și un For Național de Coordonare cu participarea societății civile și a partenerilor de dezvoltare.

În tabelul de mai jos este rezumat cadrul strategic și instituțional al fiecărei țări:

Nivelul de îndeplinire a ODD – comparație cantitativă

Un indicator sintetic util pentru comparație este scorul ODD (indicele de dezvoltare durabilă) calculat de raportul independent SDSN 2023. Acesta agregă performanța pe toate cele 17 ODD (scor 100 = atingerea tuturor țintelor). Comparativ, țările se prezintă astfel:

• Polonia: scor 81,7 (locul 11 global) – cea mai avansată în implementarea ODD dintre cele cinci, apropiată de media UE (Sustainable Development Report 2024). Puncte forte: ODD 8 (creștere economică, ocupare), ODD 9 (infrastructură, inovație) și ODD 7 (energie curată). Provocări: ODD 13 (climă, dat fiind ponderea cărbunelui în energie) și ODD 3 (sănătate, cu speranță de viață încă sub media Vest-europeană).

• Ungaria: scor 79,5 (locul 21 global) – în linie cu alte state UE central-europene (Sustainable Development Report 2024). Puncte tari: ODD 1 (săracie redusă), ODD 3 (sănătate îmbunătățită, ex. speranță de viață ~77 ani) și ODD 9. Provocări: ODD 5 (egalitate de gen, rata scăzută de ocupare a femeilor) și ODD 13 (emisiile GES, având industrie auto și chimică semnificative).

• Republica Moldova: scor 78,8 (locul 28 global) – remarcabil de apropiat de statele UE, în pofida resurselor limitate (Sustainable Development Report 2024). Moldova stă bine la ODD 13 (emisii reduse, energie relativ curată) și ODD 4 (rată alfabetizare și acces educație primară aproape universale). Domenii dificile: ODD 8 (economia și locurile de muncă – PIB/locuitor scăzut, emigrație mare) și ODD 9 (infrastructură insuficient dezvoltată).

• România: scor 76,7 (locul 41 global) – sub media UE, aflându-se aproape la egalitate cu Bulgaria (Sustainable Development Report 2024). Conform acestui index, România și Bulgaria ocupă ultimele poziții între statele membre UE la capitolul ODD. Puncte forte relative ale României: ODD 7 și ODD 15 (datorită resurselor naturale și energiei verzi). Puncte foarte slabe: ODD 4 (educație) și ODD 6 (infrastructura de apă) – confirmând analizele prezentate anterior.

• Bulgaria: scor 75,5 (locul 42 global) – foarte similar cu România (Sustainable Development Report 2024). Bulgaria excelează față de România la ODD 4 (rezultate școlare mai bune, investiții mai mari în educație recent) și ODD 3 (sistem de sănătate ceva mai eficient), însă are probleme mari la ODD 15 (tăieri ilegale de păduri, biodiversitate) și ODD 16 (corupție ridicată, instituții slabe), care îi trag scorul în jos. Ambele țări se confruntă cu provocări structurale similare – exod de creiere, populație în scădere, dificultăți în absorbția fondurilor pentru dezvoltare.

Tabelul următor sintetizează scorul ODD și poziția fiecărei țări în clasamentul global, conform Sustainable Development Report 2023:

Notă: Un scor mai mare indică un grad mai ridicat de îndeplinire a obiectivelor de dezvoltare durabilă (100 ar însemna atingerea completă a tuturor ODD) (Sustainable Development Report 2024) (Sustainable Development Report 2024). Clasamentul include 163 de țări, astfel că pozițiile indicate reflectă performanța relativă la nivel global.

Observații din comparație

• România și Bulgaria se află în situații aproape echivalente din perspectiva dezvoltării durabile: ambele, ca membre UE, beneficiază de sprijin financiar și know-how, dar se confruntă cu provocări interne similare (administrație publică cu capacitate limitată, investiții insuficiente în educație și sănătate, probleme de corupție). Politicile lor publice ODD sunt convergente ca abordare, însă eficacitatea implementării a fost relativ scăzută până acum, reflectată de scorurile mici la majoritatea obiectivelor. Totuși, există semne pozitive recente – de exemplu, Bulgaria a accelerat reformele educaționale, iar România cele din justiție și energie – care pot îmbunătăți progresul în anii următori.

• Polonia și Ungaria au reușit o integrare mai bună a dezvoltării durabile în politicile naționale, fapt evidențiat de scorurile superioare. Polonia, în special, a performat economic foarte bine, reducând mult sărăcia și îmbunătățind infrastructura, deși are încă de lucru la capitole precum energie curată (dependența de cărbune). Ungaria s-a concentrat pe instituționalizarea sustenabilității (prin organisme ca Ombudsmanul Generațiilor Viitoare) și pe obiective sociale, reușind să țină sub control sărăcia și să ofere servicii relativ bune cetățenilor. Problemele Ungariei țin mai mult de guvernanță (critici privind statul de drept) și de mediu (emisii, biodiversitate), dar în ansamblu abordarea strategică timpurie i-a permis un avans. Aceste două țări pot servi ca reper pentru România și Bulgaria în anumite privințe, arătând importanța unei viziuni sustenabile integrate în toate politicile (de ex., Polonia – dezvoltare economică cu incluziune socială, Ungaria – instituții dedicate sustenabilității).

• Republica Moldova, deși are un PIB per capita mult mai mic și nu beneficiază de politicile comune ale UE, a demonstrat angajament pentru Agenda 2030 prin adoptarea unei strategii naționale și colaborarea strânsă cu partenerii internaționali. Scorul său ODD peste al României și Bulgariei este surprinzător și se datorează parțial indicatorilor care avantajează o economie mai puțin complexă (ex. emisii reduse, consum material mic) și a progreselor sociale de bază (alfabetizare, egalitate de gen în educație). Totuși, Moldova are vulnerabilități mari (sărăcie semnificativă, emigrație, dependență energetică) care o pot ține în loc. Pentru România, exemplul Moldovei arată importanța voinței politice și a prioritizării unor obiective – chiar și cu resurse limitate, direcționarea eforturilor spre domenii critice poate aduce scoruri mai bune la ODD specifice (de pildă, Moldova a investit în educația primară și a obținut rate înalte de cuprindere școlară, aspect la care România încă suferă).

Concluzii

Politicile publice pentru dezvoltare durabilă în România au evoluat semnificativ în ultimii ani, prin adoptarea unei strategii naționale ambițioase și crearea unor structuri instituționale dedicate. Cu toate acestea, implementarea efectivă rămâne o provocare majoră, reflectată de indicatorii care plasează România în urmă față de majoritatea țărilor UE la multe dintre Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Implicarea specialiștilor și consolidarea capacității administrative reprezintă pași pozitivi, dar impactul lor se va vedea doar dacă este dublat de voință politică și de alocarea coerentă a resurselor în direcțiile strategice stabilite.

Analizele independente, atât la nivel european (Eurostat, rapoarte ale Comisiei Europene) cât și global (indicele SDSN), converg spre același diagnostic: România trebuie să accelereze ritmul reformelor și investițiilor în domenii-cheie precum educația, infrastructura de apă, sănătatea, protecția mediului și buna guvernanță. Fondurile europene disponibile până în 2030 (în special prin PNRR și Cadrul Financiar Multianual) oferă o oportunitate istorică de a realiza aceste salturi. În același timp, compararea cu țări similare arată că progresul este posibil – exemplele Poloniei și Ungariei arată beneficiile unor politici sustenabile integrate, iar situația Bulgariei și Moldovei subliniază necesitatea de a aborda frontal blocajele structurale.

În perspectiva următorilor ani, prioritățile în materie de dezvoltare durabilă pentru România ar trebui să includă: întărirea coordonării inter-instituționale (pentru politici coerente pe termen lung), implicarea mai activă a autorităților locale și a societății civile în implementarea ODD, precum și un sistem robust de monitorizare și evaluare a progreselor. Doar astfel România își poate îndeplini angajamentele asumate în cadrul Agendei 2030 și poate asigura o dezvoltare echilibrată, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare.

Surse:

• Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 – Guvernul României (2018).

• Eurostat – Sustainable Development in the European Union, 2023 monitoring report (date statistice ODD și profil de țară) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia) (Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale României – Wikipedia).

• Comisia Europeană – Raport de Țară România 2022 (analiza capitol dezvoltare durabilă și recomandări specifice).

• Rețeaua SDSN – Sustainable Development Report 2023 (Indicele ODD pe țări) (Sustainable Development Report 2024) (Sustainable Development Report 2024).

• Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă – comunicate și rapoarte oficiale (2017-2022) privind implementarea ODD și formarea de experți.

• Analize academice și ale societății civile: Academia Română – Raport privind dezvoltarea durabilă (2020); WWF România – Raport privind ODD de mediu (2021); Transparency International – Indicele de percepție a corupției (2022) etc.