INFRASTRUCTURA SUSTENABILĂ

Infrastructura este crucială pentru funcționarea și dezvoltarea oricărei societăți. De la sistemele de transport la instalațiile de generare a energiei electrice și rețelele de apă și canalizare, continuând cu sistemul legislativ, educațional, de sănătate și facilități publice, aceasta oferă servicii care constituie fundamentul funcționării societății și permite economiilor să prospere. Rolul determinant și efectele infrastructurii în general asupra societății, au plasat infrastructura în centrul eforturilor de îndeplinire a obiectivelor de dezvoltare durabilă, a acțiunilor concrete subsumate atingerii țintelor stabilite de statele lumii și, implicit și de România prin Strategia Națională de dezvoltare durabilă 2030.

Afectând toate segmentele vieții, de la sănătate și bunăstare, educație, apă curată și sanitație, energie curată și acțiune climatică și continuând cu viață acvatică și terestră și chiar justiție, cele 17 obiective de dezvoltare durabilă implică, într-o măsură mai mare sau mai mică, acțiuni care vizează îmbunătățiri ale infrastructurii. Infrastructura joacă un rol determinant în toate cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economie, mediu și societate, rol recunoscut că fiind esențial în atingerea țintelor stabilite de Organizația Națiunilor Unite, European Green Deal și Acordul de la Paris privind schimbările climatice, prin oferta de servicii care permit societății să funcționeze și economiilor să prospere. Pe măsură ce la nivel global se încearcă atingerea unor ținte ambițioase în diferite sfere ale vieții, infrastructura devine din ce în ce mai larg recunoscută că fiind esențială pentru atingerea acestora.

Proiectul își propune dezvoltarea unei platforme online ca manifestare a unor resurse reale din toata domeniile sectoriale legate de infrastructură și cu un puternic filon de sustenabilitate. Noua resursă ar fi un for dedicat celor care își doresc o informare corectă și coerentă, precum și tuturor celor care participă direct sau indirect la activitățile complexe din domeniul infrastructurii (de exemplu, dar fără a se limita la: factori relevanți pe piața de infrastructură, instituții, agenții, companii de stat și private, universități, ONG-uri dar și specialiști care vor și pot să devină parte a acestui proiect). 

Intenția este de a crea o masă critică de competență prin agregarea resurselor semnificative și de a genera, de pe această poziție, o serie de acțiuni specifice menite să conducă la identificarea și implementarea celor mai bune soluții în domeniile respective.
MOCKUP-REVISTA-2-scaled
RRI este publicația trimestrială a Centrului și respectiv a platformei de comunicare. Revista Română de Infrastructură va prezența, în mod structurat, pe domenii, problematica în domeniul infrastructurii. Revista Română de Infrastructură va realiza studii și sondaje de referință pentru strategiile de dezvoltare pe termen mediu și lung. RRI va prezența echidistant informațiile descrise, dar în același timp, va structura informația într-o formă accesibilă și relevantă în cel mai înalt grad, prezentând-o într-un cadru coerent.

CONTEXT EUROPEAN ȘI REGIONAL

Dezvoltarea infrastructurii sustenabile a devenit o prioritate centrală în Europa în ultimele două decenii, în contextul provocărilor climatice și al adoptării Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU în 2015. Infrastructura sustenabilă înseamnă transport ecologic, clădiri eficiente energetic, rețele de energie curate și reziliente – toate menite să sprijine creșterea economică fără a epuiza resursele naturale sau a degrada mediul. Uniunea Europeană (UE) s-a angajat ferm pe calea sustenabilității, integrând ODD în politicile sale și lansând strategii majore precum Pactul Verde European din 2019, care urmărește ca Europa să devină primul continent neutru climatic până în 2050 (The European Green Deal – European Commission). Acest pact propune transformarea UE într-o economie modernă și eficientă din punctul de vedere al resurselor, cu creștere economică decuplată de utilizarea intensivă a resurselor naturale (The European Green Deal – European Commission). Angajamentele financiare sunt pe măsură – aproximativ o treime din bugetul multianual al UE și fondul de redresare NextGenerationEU (în total 1,8 trilioane euro) sunt direcționate către obiectivele Pactului Verde. 

Politici și inițiative europene pentru infrastructură sustenabilă

Transportul verde. Sectorul transporturilor reprezintă circa un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE și este o sursă majoră de poluare urbană (The EU’s Sustainability Agenda: How Far Have We Come? – Digital for Good | RESET.ORG). Pentru a reduce acest impact, UE a inițiat strategii dedicate. O piatră de temelie a fost Strategia europeană pentru mobilitate cu emisii scăzute (2016), urmată de pachetele de măsuri „Europa în mișcare” din 2017-2018. Aceste inițiative promovează vehiculele nepoluante, sistemele inteligente de taxare rutieră și reducerea congestiilor, vizând în ultimă instanță un transport european cu emisii zero. De exemplu, s-au stabilit standarde mai stricte de emisii pentru autoturisme și ținte ambițioase de adoptare a vehiculelor electrice. În 2020, Comisia Europeană a prezentat și Strategia pentru mobilitate durabilă și inteligentă, care prevede ca până în 2030 pe drumurile europene să circule cel puțin 30 de milioane de autoturisme cu emisii zero și ca traficul feroviar de mare viteză să se dubleze, pregătind eliminarea treptată a vânzărilor de vehicule pe benzină și motorină până în 2035. Astfel de măsuri urmăresc atât reducerea poluării, cât și stimularea inovației în industria auto și a mobilității electrice. Rețeaua feroviară este extinsă și modernizată continuu: la nivelul UE, lungimea liniilor de tren de mare viteză a crescut de la sub 1.000 km în anii ’90 la peste 9.000 km după 2017 (Special report: A European high-speed rail network), facilitând tranziția de la transportul rutier sau aerian la cel feroviar, mai prietenos cu mediul. De asemenea, politica TEN-T (Rețeaua trans-europeană de transport) a fost orientată tot mai mult spre coridoare feroviare, rute pentru biciclete și infrastructura de combustibili alternativi (stații de încărcare electrică, alimentare cu hidrogen etc.).

Clădiri și construcții durabile. Clădirile din UE generează aproximativ 40% din consumul de energie și 36% din emisiile de CO₂, de aceea eficientizarea energetică a fondului construit este esențială. UE a actualizat Directiva privind performanța energetică a clădirilor, impunând ca toate clădirile noi să fie „aproape zero energie” și a stabilit cerințe de renovare pentru clădirile existente. În 2020, Comisia a lansat inițiativa „Renovation Wave” (Valul de renovări), care își propune renovarea profundă a până la 35 milioane de clădiri până în 2030, dublând rata anuală de renovare energetică (Renovation wave). Această strategie aduce beneficii multiple: reducerea consumului de energie și a emisiilor, scăderea facturilor pentru cetățeni și crearea de noi locuri de muncă „verzi” în construcții. Printre măsurile adoptate se numără fonduri dedicate modernizării termice a locuințelor, înlocuirii sistemelor vechi de încălzire cu unele eficiente și integrarea de soluții inteligente (automatizarea iluminatului, contoare inteligente etc.) în clădiri. De asemenea, se pune accent pe materiale de construcție sustenabile și pe economia circulară în acest sector (reciclarea materialelor de construcții, reducerea deșeurilor). Investițiile prin programe precum Fondul de Coeziune, Programul „Energie Curată pentru toți europenii” și, recent, Mecanismul de Redresare și Reziliență (PNRR la nivel național) susțin financiar aceste eforturi de renovare și construire verde.

Energie regenerabilă și rețele sustenabile. UE a făcut progrese notabile în tranziția energetică, în special după 2015. Ponderea surselor regenerabile în consumul de energie al UE a crescut constant, depășind 22% în 2020 (peste ținta de 20%) și vizând aprox. 40% până în 2030 conform noilor obiective. Au fost implementate două pachete majore de politici energetice: Pachetul Energie și Schimbări Climatice 2020 și ulterior Pachetul Energie Curată pentru toți europenii (cu ținte pentru 2030), care au stimulat dezvoltarea masivă a capacităților de energie solară, eoliană, hidro și bioenergie. De asemenea, rețelele de energie au fost modernizate prin inițiativa Connecting Europe Facility și Planul de interconectare a pieței energetice, pentru a integra mai bine energia regenerabilă produsă și a asigura reziliența infrastructurii electrice. În ultimii ani, s-a acordat o atenție sporită stocării energiei și infrastructurii de depozitare (baterii de mare capacitate, sisteme de tip pumped hydro, hidrogen verde) – elemente cheie pentru compensarea variabilității surselor regenerabile. Un exemplu recent îl reprezintă aprobarea de către Comisia Europeană a unui program de 1,2 miliarde euro în Polonia pentru investiții în capacități de stocare a energiei electrice, menite să faciliteze tranziția către o rețea electrică cu emisii net-zero (European Commission approves Polish renewable energy scheme). De asemenea, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul de Modernizare al UE finanțează extinderea rețelelor inteligente (smart grids) și proiecte de infrastructură energetică curată în statele membre cu economii emergente. Pe segmentul gazelor naturale, UE a co-finanțat proiecte de interconectare și terminale de gaze naturale lichefiate (GNL) pentru a crește securitatea energetică și a permite înlocuirea cărbunelui cu surse mai puțin poluante (gaz sau biogaz) în perioada de tranziție, deși accentul pe termen lung rămâne pe electrificare și hidrogen verde.

Pactul Verde European și integrarea ODD. Adoptarea Agendei 2030 a ONU cu cele 17 ODD a determinat UE să își alinieze politicile de dezvoltare durabilă într-un cadru coerent. Comisia Europeană a publicat în 2019 documentul de reflecție „Către o Europă sustenabilă până în 2030”, recunoscând necesitatea accelerării tranziției deoarece ritmul actual este insuficient pentru a atinge ODD-urile asumate (Reflection Paper ‘Towards a Sustainable Europe by 2030’ | EESC). Ulterior, Pactul Verde European a devenit strategia-cadru care înglobează țintele climatice (neutralitate climatică în 2050, reducerea emisiilor cu cel puțin 55% până în 2030 față de nivelul din 1990 și acoperă multiple domenii: de la energie, transport și construcții până la agricultură durabilă și protecția biodiversității. În domeniul infrastructurii, Pactul Verde impulsionează investițiile în transport public, infrastructură ciclabilă, energie verde și eficiență energetică, sub motto-ul „nimeni nu este lăsat în urmă” (The European Green Deal – European Commission) – asigurând fonduri pentru regiunile mai puțin dezvoltate sau dependente de combustibili fosili (prin Mecanismul pentru o Tranziție Justă). De asemenea, Banca Europeană de Investiții s-a reorientat ca „bancă climatică” a Europei, anunțând eliminarea finanțării pentru proiecte fosile și alocarea a cel puțin 50% din portofoliu către proiecte verzi. Prin astfel de politici, Europa este văzută drept un pionier global în materie de sustenabilitate, deși implementarea efectivă rămâne o provocare continuă.

Progrese în UE

În ultimii 20 de ani, Europa a obținut progrese reale în direcția unei infrastructuri mai sustenabile. Emisiile de gaze cu efect de seră ale UE au scăzut cu peste 30% față de nivelul din 1990, în mare parte datorită îmbunătățirilor în energie și industrie. Multe orașe europene au extins rețelele de transport public electrificat (tramvaie, metrouri, trenuri suburbane), iar energia regenerabilă alimentează o parte tot mai mare din consumul casnic și industrial. De pildă, în 2020, UE a depășit ținta de 20% energie din surse regenerabile, iar costul tehnologiilor verzi (panouri fotovoltaice, turbine eoliene, baterii) a scăzut considerabil, făcând investițiile în acestea atractive economic. Planul de redresare post-COVID a impulsionat suplimentar tranziția verde: statele membre și-au dedicat în medie 40% din fondurile de redresare către proiecte climatice, de la modernizarea căilor ferate până la eficientizarea energetică a școlilor și spitalelor.

Cu toate acestea, provocările rămase sunt semnificative. Uniunea recunoaște că ritmul actual al schimbărilor este prea lent comparativ cu urgența climatică și cu obiectivele din 2030 (Reflection Paper ‘Towards a Sustainable Europe by 2030’ | EESC). În sectorul transporturilor, deși există strategii, punerea lor în practică necesită accelerare: electromobilitatea trebuie susținută mai puternic (inclusiv prin extinderea infrastructurii de încărcare pentru vehicule electrice (The EU’s Sustainability Agenda: How Far Have We Come? – Digital for Good | RESET.ORG), iar transportul feroviar și naval trebuie să preia o cotă mai mare din transportul de mărfuri, reducând dependența de camioane și avioane. Sectorul aviației și transportul maritim internațional rămân provocări majore, încă scutite parțial de taxe pe combustibil și dificil de decarbonizat. În domeniul clădirilor, rata renovărilor profunde este încă sub nivelul necesar; obstacole precum costurile inițiale mari și lipsa forței de muncă specializate încetinesc progresul. Este nevoie de simplificarea accesului la finanțare și de stimulente fiscale pentru proprietarii care își eficientizează energetic locuințele. Rețelele energetice europene se confruntă și ele cu nevoia de modernizare accelerată – integrarea surselor regenerabile masive necesită linii de transport noi, digitalizare (rețele inteligente) și capacități de stocare. În unele regiuni, proiecte de energie eoliană sau solară se lovesc de procese greoaie de autorizare și opoziția locală, ceea ce sugerează că și procesul de planificare trebuie îmbunătățit pentru a permite dezvoltarea rapidă a infrastructurii verzi, menținând totodată dialogul cu comunitățile.

Un alt aspect de adresat este disparitatea între statele membre. Țările din vestul și nordul Europei au avansat mai rapid în implementarea infrastructurii sustenabile, în timp ce unele economii est-europene au încă un parc energetic bazat în mare parte pe cărbune sau gaz și o infrastructură mai puțin modernizată. De exemplu, ponderea regenerabilelor în mixul energetic al Poloniei, Bulgariei sau României este în jur de 15-20%, sub media UE și mult sub țintele viitoare (Landmark IFC Investment to Bolster Sustainable Infrastructure in Central and Eastern Europe). În aceste state, este necesară o intensificare a investițiilor în capacități regenerabile noi (parcuri eoliene, inclusiv offshore, ferme solare, proiecte de biomasă sustenabilă) și în retehnologizarea rețelelor de distribuție. UE a alocat fonduri consistente prin Fondul de Modernizare și alte instrumente financiare exact în acest scop – de pildă, Polonia a primit în 2023 aproximativ 10 miliarde de zloți (2,3 miliarde €) din Fondul de Modernizare al UE pentru a-și accelera tranziția energetică, iar schema de ajutor pentru stocare menționată mai sus va sprijini integrarea energiei verzi (European Commission approves Polish renewable energy scheme). Totodată, Banca Mondială, IFC și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) cofinanțează proiecte verzi în regiune: în martie 2025, IFC și Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură au anunțat o investiție comună de 200 milioane € alături de banca Kommunalkredit, destinată creșterii ponderii energiei regenerabile și securității energetice în Bulgaria, Polonia și România. Aceste demersuri reflectă nevoia de parteneriate internaționale și mobilizarea capitalului privat alături de fondurile publice, deoarece tranziția la infrastructură sustenabilă implică costuri de transformare de ordinul sutelor de miliarde de euro.

În concluzie, agenda europeană a sustenabilității infrastructurii a intrat într-o fază de accelerare. Legislația de mediu și climatică a fost întărită (prin Legea europeană a climatului, reglementările din pachetul Fit for 55 etc.), iar acum accentul se mută pe implementarea la firul ierbii: construire de noi linii de tren și metrou, parcuri eoliene, renovări de clădiri la scară largă, instalarea de stații de încărcare pentru milioane de vehicule electrice, ș.a.m.d. Ritmul acestei implementări va trebui menținut sau sporit în anii următori pentru ca Europa să-și atingă țintele ambițioase. Progresul de până acum demonstrează fezabilitatea tranziției – tehnologiile există, finanțarea este disponibilă – însă succesul final depinde de voința politică continuă și de capacitatea administrativă și industrială de a realiza aceste proiecte în timp util.

Proiecte sustenabile în est

România

Un exemplu elocvent de tranziție către mobilitate urbană verde este investiția Municipiului Oradea în extinderea transportului electric. În 2020-2022, orașul a achiziționat 20 de tramvaie moderne prin fonduri europene, iar în 2025 a demarat o nouă etapă: cumpărarea a încă 9 tramvaie noi și 30 de autobuze electrice, finanțate din fonduri UE (PNRR) și naționale (Primăria Oradea investește în mobilitate urbană: 9 tramvaie noi și 30 de autobuze electrice vor moderniza transportul public – Oradea.ro). Aceste vehicule nepoluante vor înnoi parcul de transport public, oferind călătorii mai confortabile și reducând emisiile de carbon în zona metropolitană. Proiectul din Oradea este parte a unui efort mai amplu la nivel național de a moderniza transportul public: și alte orașe din România (Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Brașov etc.) au introdus autobuze electrice sau troleibuze și au reabilitat linii de tramvai cu ajutorul fondurilor UE, contribuind la scăderea poluării locale și la îmbunătățirea calității vieții. În domeniul energiei regenerabile, România găzduiește unul dintre cele mai mari parcuri eoliene onshore din Europa – Fântânele-Cogealac (capacitate peste 600 MW) – dezvoltat în Dobrogea cu sprijinul BERD și al altor finanțatori internaționali, proiect care alimentează sute de mii de gospodării cu energie verde. De asemenea, investiții importante au avut loc în infrastructura de apă și apă uzată: de exemplu, în regiunea Cluj-Sălaj s-a finalizat un sistem integrat de alimentare cu apă și canalizare finanțat prin Fondul de Coeziune, asigurând acces la apă potabilă curată pentru zeci de localități și reducând poluarea mediului prin stații moderne de epurare. Astfel de proiecte arată impactul tangibil al fondurilor europene în direcția sustenabilității infrastructurii în România.

Polonia

Polonia se află într-un proces accelerat de tranziție de la combustibili fosili către energie curată, cu sprijin substanțial din partea UE. Un proiect strategic este dezvoltarea infrastructurii pentru stocarea energiei electrice la scară largă, crucială pentru integrarea surselor regenerabile. Comisia Europeană a aprobat un program de 1,2 miliarde € care va susține construirea de instalații de stocare (baterii industriale) în toată țara (European Commission approves Polish renewable energy scheme). Aceste facilități vor permite stocarea surplusului de energie solară și eoliană și livrarea lui în rețea în orele de vârf, sporind fiabilitatea și flexibilitatea sistemului energetic. În paralel, Polonia utilizează Fondul pentru Modernizare (alimentat din venituri ETS) pentru a finanța noi capacități de energie regenerabilă – parcuri fotovoltaice la scară utilitară și turbine eoliene onshore și offshore în Marea Baltică. Deja a obținut cea mai mare alocare din acest fond dintre statele UE, circa 2,3 miliarde € în 2022, pentru proiecte verzi în domeniul energiei (Poland secures record €2.3 billion from EU to accelerate green …). Un alt exemplu este modernizarea transportului public urban: capitala Varșovia și orașe ca Cracovia, Lodz sau Gdansk au extins rețeaua de tramvaie și troleibuze și au achiziționat tramvaie și autobuze electrice noi cu fonduri europene. Varșovia, de pildă, și-a extins recent Magistrala de metrou M2 cu sprijin financiar prin Fondul de Coeziune, facilitând mobilitatea a sute de mii de călători într-un mod nepoluant. De asemenea, Polonia investește în infrastructura feroviară: coridorul feroviar E65 (Varșovia–Gdynia) a fost modernizat pentru trenuri rapide, iar proiectul Rail Baltica (co-finanțat de UE) va conecta Polonia cu statele baltice printr-o linie de mare viteză, oferind o alternativă sustenabilă la transportul aerian în regiune. Aceste proiecte indică direcția Poloniei spre un sistem energetic și de transport mai verde, deși provocarea eliminării treptate a cărbunelui (care încă asigură o parte considerabilă din electricitate) rămâne pe termen scurt și mediu.

Ungaria

În Ungaria, investițiile în infrastructura sustenabilă s-au concentrat atât pe energia curată, cât și pe mobilitate și eficiență energetică, adesea în sinergie cu tranziția digitală. Planul Național de Redresare și Reziliență al Ungariei alocă peste două treimi din bugetul său pentru obiective climatice, finanțând proiecte de transport durabil și renovare energetică (Hungary’s recovery and resilience plan – European Commission). Un proiect inovator aflat în derulare este dezvoltarea lanțului valoric al hidrogenului verde: autoritățile pregătesc cadrul legislativ și investesc într-o capacitate de electroliză de 30 MW pentru producția de hidrogen regenerabil, însoțită de achiziția a cel puțin 47 de vehicule cu celule de combustibil pe hidrogen (inclusiv autobuze pentru transport public). Această inițiativă, finanțată prin PNRR, va demonstra fezabilitatea folosirii hidrogenului ca soluție de stocare a energiei verzi și carburant nepoluant pentru transport, aliniindu-se cu obiectivele europene de a crea „valle ale hidrogenului” regionale. În paralel, Budapesta a finalizat una dintre cele mai moderne linii de metrou din Europa Centrală – Magistrala 4 – în 2014, proiect co-finanțat de UE, care a introdus trenuri complet automate și a redus traficul rutier în oraș. Extinderea Metroului și achiziția de tramvaie noi în Budapesta (brandul CAF Urbos) au fost și ele susținute prin fonduri europene, îmbunătățind considerabil oferta de transport public electric. Pe componenta de eficiență energetică, Ungaria derulează programe de anvelopare termică a blocurilor construite în era comunistă (așa-numitele panel blocks), cu sprijinul fondurilor de coeziune – mii de apartamente din Budapesta și alte orașe au beneficiat deja de termoizolație și sisteme moderne de încălzire, scăzând consumul de energie și costurile pentru locatari. Nu în ultimul rând, BEI împreună cu banca națională de dezvoltare MFB au semnat linii de credit dedicate IMM-urilor pentru investiții în panouri solare pe acoperiș, centrale termice eficiente și alte măsuri verzi, facilitând adoptarea pe scară largă a acestora (EIB signs agreement to support energy efficiency and green …). Ungaria ilustrează astfel o abordare integrată: combinarea surselor regenerabile noi (inclusiv explorarea potențialului geotermal considerabil al țării), electrificarea transportului și creșterea eficienței energetice în clădiri și industrie.

Bulgaria

Bulgaria a beneficiat intens de fondurile UE pentru a-și moderniza infrastructura și a o face mai sustenabilă. Unul dintre cele mai de succes proiecte este Metroul din Sofia, care în ultimele 15 ani a fost extins cu peste 30 de stații noi, toate construite cu sprijinul financiar al Uniunii Europene (Sofia Metro is being built with EU‌ money – The Bridge of Friendship) (Sofia Metro is being built with EU‌ money – The Bridge of Friendship). Linia 3 a metroului, inaugurată parțial în 2020, a primit cofinanțare UE de ~454,8 milioane € doar pentru primele două faze (Inforegio – Sofia’s metro system undergoes new expansion). Acest nou tronson (12 km și 12 stații) leagă cartiere dens populate de centrul orașului, fiind interconectat cu celelalte magistrale și cu rețeaua de tramvaie (Inforegio – Sofia’s metro system undergoes new expansion). Impactul asupra sustenabilității urbane este major: se estimează că odată cu darea în folosință a noilor stații, aproximativ 80.000 de călători pe zi vor folosi Linia 3, ceea ce va reduce semnificativ traficul rutier și emisiile în capitală. Extinderea metroului a fost numită “proiectul de infrastructură al decadei” în Bulgaria (Sofia metro lessons: Benefits and problems with the way EU funds …), datorită beneficiilor economice (timp de călătorie redus, economie estimată la 19 milioane € până în 2020) și de mediu aduse. În afara Sofiei, Bulgaria a investit fonduri UE în modernizarea transportului electric în Plovdiv, Varna și Burgas (noi troleibuze, autobuze CNG/electrice și sisteme de management al traficului). Pe frontul energiei, Bulgaria face pași către diversificare și verde: a fost finalizată în 2022 interconexiunea de gaz Grecia-Bulgaria (IGB), sprijinită politic și financiar de UE, permițând acces la surse alternative de gaz (inclusiv GNL și viitorul gaz azer) și reducând dependența de o singură sursă – deși gazul este combustibil fosil, diversificarea a fost considerată esențială pentru securitatea energetică și ca soluție de tranziție până la implementarea pe scară largă a regenerabilelor. De asemenea, companii private cu co-finanțare de la BERD dezvoltă parcuri solare mari în zona sudică a țării, profitând de suportul schemei de certificate verzi. Provocarea majoră pentru Bulgaria rămâne înlocuirea treptată a cărbunelui (țara având încă termocentrale pe lignit în complexul Maritsa), însă planurile naționale prevăd închiderea graduală a acestora până în 2038 și compensarea prin surse regenerabile plus importuri. Prin proiecte precum extinderea metroului și investițiile în energie curată, Bulgaria își aliniază infrastructura la standardele de sustenabilitate europene, cu efecte benefice atât local, cât și regional.

Republica Moldova

Deși nu este (încă) stat membru UE, Republica Moldova derulează numeroase proiecte de infrastructură sustenabilă cu sprijin european, ca parte a integrării sale treptate în piața și rețelele europene. Un domeniu prioritar este securitatea și sustenabilitatea energetică. În ultimii ani, eforturile s-au concentrat pe conectarea Moldovei la infrastructura energetică a UE și reducerea dependenței de resursele fosile din import. Un proiect emblematic realizat în 2021 este gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care leagă rețeaua de gaze a Moldovei de cea a României/UE. Acest gazoduct, finanțat parțial de UE și guvernul României, a permis diversificarea alimentării cu gaze a Chișinăului și a redus vulnerabilitatea țării față de eventuale șocuri externe. În paralel, se implementează proiecte de interconexiune a rețelei electrice: cu suportul Băncii Mondiale, BERD și UE, se construiesc stații back-to-back și linii de 400 kV care vor sincroniza sistemul electroenergetic moldovenesc cu rețeaua europeană ENTSO-E (prin România). Acest lucru va permite importul/exportul de electricitate dinspre și către UE, sporind reziliența sistemului și facilitând, pe termen lung, integrarea producției din surse regenerabile locale. UE și Moldova au convenit în 2023 asupra unei strategii energetice comune pe doi ani, ce vizează „decuplarea Moldovei de riscul nesiguranței aprovizionării cu energie din Rusia și integrarea sa deplină pe piața energetică a UE” (Comisia Europeană și Moldova au convenit asupra unei strategii cuprinzătoare pe doi ani pentru independența energetică și reziliență și asupra acordării de sprijin imediat pentru plata facturilor la energie. – Comisia Europeană). În cadrul acestei strategii, UE a mobilizat fonduri de peste 250 milioane € pentru 2025, incluzând investiții în eficiența energetică a clădirilor publice și rezidențiale, în energie verde și în protejarea consumatorilor vulnerabili. Deja programe concrete finanțate de UE, cum ar fi proiectul „Eficiență energetică și izolare termică a clădirilor publice”, au permis renovarea termică a zeci de grădinițe, școli și spitale din Chișinău și alte orașe, reducând consumul de energie cu până la 50%. Totodată, primăriile din Moldova, cu granturi europene, instalează sisteme de iluminat public LED eficiente și panouri fotovoltaice pe instituții publice. La nivel local, inițiativa „Satul European” (susținută de UE) finanțează proiecte mici dar importante: modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, gestionarea deșeurilor și drumuri locale mai bune, toate cu accent pe durabilitate și reziliență climatică. Aceste proiecte, de la infrastructura energetică strategică până la cele comunitare, pregătesc Moldova pentru integrarea europeană și contribuie la obiectivul ODD de infrastructură modernă și rezilientă (ODD 9) adaptată viitorului.

Infrastructura digitală sustenabilă

Transformarea digitală și cea verde merg mână în mână în strategia UE, conturând conceptul de infrastructură digitală sustenabilă. Pe de o parte, tehnologia digitală ajută la optimizarea consumului de resurse (de exemplu, sistemele inteligente de gestionare a traficului sau rețelele electrice smart reduc risipa), dar, pe de altă parte, sectorul TIC însuși are o amprentă ecologică semnificativă. Centrele de date și infrastructura cloud din Europa consumau deja în 2018 circa 2,7% din electricitatea UE, iar cererea este în creștere odată cu expansiunea serviciilor digitale (De ce devin verzi centrele de date? – DATACENTER FORUM 2025). Pentru a aborda această provocare, componenta digitală a Pactului Verde European stabilește obiective clare: Comisia Europeană dorește ca până în 2030 centrele de date din UE să atingă un nivel ridicat de eficiență energetică și să fie neutre din punct de vedere climatic. Asta înseamnă utilizarea pe scară largă a energiei regenerabile pentru alimentarea serverelor, îmbunătățirea sistemelor de răcire și stocare a datelor și reutilizarea căldurii reziduale generate. Deja observăm tendințe în acest sens – în țări ca Țările de Jos, operatorii de centre de date colaborează cu autoritățile locale pentru a folosi căldura produsă de servere la încălzirea locuințelor din apropiere, transformând un produs secundar irosit într-o resursă utilă (Green Data Centres: Data at Scale, Impact at Zero?). Totodată, s-au elaborat Coduri de conduită UE privind eficiența energetică a centrelor de date, iar un Pact pentru centre de date climate-neutre reunește mari companii din domeniu care se angajează voluntar la ținte de sustenabilitate (cum ar fi reducerea consumului de apă și adoptarea de practici de economie circulară la nivelul echipamentelor IT).

Un alt pilon al infrastructurii digitale sustenabile este rețeaua de telecomunicații verzi. UE investește în extinderea conectivității broadband (fibră optică) și 5G, tehnologii care, deși vor crește traficul de date, pot fi mai eficiente energetic per unitate de date transmisă față de tehnologiile anterioare (fibrele optice au pierderi reduse, iar standardul 5G este proiectat să consume mai puțină energie per bit transmis comparativ cu 4G). Operatorii telecom sunt încurajați să utilizeze electricitate din surse regenerabile pentru alimentarea antenelor și stațiilor de bază și să implementeze soluții de economisire a energiei (precum stingerea automată a canalelor radio neutilizate în orele de vârf scăzut). Cloud-ul verde este un concept promovat la nivel european, vizând optimizarea alocării resurselor de calcul astfel încât centrele de date să funcționeze mereu aproape de capacitatea optimă, evitând irosirea energiei pe servere care stau idle. Iar prin programe de cercetare (Horizon Europe), UE finanțează inovații precum electronica cu consum ultra-redus, algoritmi de AI eficient energetic și materiale avansate pentru baterii mai durabile – toate acestea contribuind la viitoarea generație de infrastructură digitală, care să fie atât puternică, cât și prietenoasă cu mediul.

De subliniat că digitalizarea în sine este un enabler al sustenabilității: de exemplu, platformele digitale permit sharing mobility (ridesharing, bike-sharing) reducând numărul de vehicule personale, senzorii IoT pot monitoriza rețelele de apă pentru a detecta pierderile, iar soluțiile de tip smart city optimizează iluminatul stradal și colectarea deșeurilor. Astfel, investițiile în infrastructura digitală sustenabilă au un dublu beneficiu – scad amprenta climatică a sectorului IT și generează instrumente pentru reducerea amprentei altor sectoare. Provocarea rămâne să ținem sub control consumul total al industriei digitale (estimat la 2-3% din emisiile globale de CO₂ (Green Data Centres: Data at Scale, Impact at Zero?) în ciuda creșterii exponențiale a volumului de date și a serviciilor online. Angajamentul UE de a atinge neutralitatea climatică se extinde și aici: practic, „verzirea” infrastructurii digitale a devenit o parte integrantă a tranziției verzi europene, asigurând că economia digitală a viitorului nu va veni pe seama degradării mediului, ci în armonie cu acesta.

Europa a parcurs un drum lung în 20 de ani, de la strategii inițiale de dezvoltare durabilă la acțiuni concrete care transformă modul în care ne deplasăm, construim și alimentăm cu energie. Infrastructura sustenabilă nu mai este un concept teoretic, ci se regăsește astăzi în trenurile electrice care străbat continentul, în clădirile renovate energetic din orașele noastre, în fermele eoliene care se înșiră pe coastele mării și chiar în centrele de date optimizate energetic. Prin politici ambițioase – de la Pactul Verde la obiectivele ODD – și prin investiții fără precedent, UE și statele sale membre au pus bazele unei economii mai verzi și mai reziliente. Exemplele din România, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova demonstrează că schimbarea are loc atât în Vestul bogat, cât și în Estul în curs de dezvoltare, cu sprijin financiar și de know-how european.

Cu toate acestea, provocările care ne așteaptă nu sunt de neglijat. Următorul deceniu (2025-2035) va fi decisiv pentru îndeplinirea țintelor 2030 – o perioadă în care va trebui să accelerăm implementarea: să construim rapid infrastructură de transport electric (inclusiv mii de kilometri de cale ferată modernizată și stații de încărcare EV), să eliminăm treptat combustibilii fosili din sistemul energetic (înlocuindu-i cu regenerabile și stocare), să renovăm milioane de clădiri vechi și să adoptăm la scară largă tehnologiile verzi emergente (precum hidrogenul verde și captarea carbonului acolo unde e necesar). De asemenea, va trebui să asigurăm tranziția justă – regiunile carbonifere și comunitățile afectate de transformări economice să fie susținute în găsirea unor noi oportunități, pentru ca nimeni să nu fie lăsat în urmă, așa cum stipulează principiul de bază al Pactului Verde. Integrarea considerentelor de mediu în toate politicile (principiul „do no harm”) trebuie menținută, iar participarea publicului este esențială: acceptarea socială a marilor proiecte (eoliene, solare, transport) se câștigă prin dialog și beneficii clare pentru cetățeni.

În concluzie, infrastructura sustenabilă reprezintă coloana vertebrală a Europei de mâine – o Europă neutră climatic, competitivă economic și cu o calitate a vieții ridicată. Raportarea periodică a progreselor (precum Raportul asupra stării Uniunii Energetice 2024, care arată că UE a rezistat șocurilor recente și a accelerat tranziția indică faptul că direcția este bine trasată. Rămâne sarcina dificilă, dar realizabilă, de a transforma pe deplin aceste obiective în realitate. ONG-urile, autoritățile și cetățenii deopotrivă au un rol de jucat în monitorizarea și impulsionarea acestor eforturi. Prin colaborare și perseverență, infrastructura sustenabilă va deveni noua normalitate în Europa – fundamentul pe care se construiește un viitor prosper, echitabil și verde.

Bibliografie

Scroll to Top