Achizițiile Publice Verzi (Green Public Procurement – GPP) reprezintă procesul prin care autoritățile publice își orientează achizițiile de bunuri, servicii și lucrări către opțiuni cu impact redus asupra mediului pe întreg ciclul de viață, comparativ cu achizițiile obișnuite (Green Public Procurement – European Commission). Cu alte cuvinte, prin achiziții publice verzi (APV), instituțiile integrează criterii ecologice în licitații, urmărind obiective precum reducerea emisiilor poluante, eficiența energetică, gestionarea deșeurilor și promovarea produselor sustenabile. Importanța APV este semnificativă: în Uniunea Europeană, achizițiile publice cumulează aproximativ 14% din PIB (Green Procurement Practices in Romania: Evidence from a Survey at the Level of Local Authorities), ceea ce înseamnă că politicile de achiziții pot influența major tranziția către o economie verde. România, alături de alte țări europene, a început să adopte conceptul de APV atât ca aliniere la inițiativele UE, cât și ca instrument pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și neutralitate climatică.

În continuare, prezentăm situația achizițiilor publice verzi în România, incluzând cadrul legislativ, actorii implicați și stadiul actual de implementare. Ulterior, vom compara evoluția și practicile din România cu cele din Bulgaria, Polonia, Ungaria și Republica Moldova, evidențiind pentru fiecare țară cadrul legislativ și instituțional privind APV, nivelul de aplicare, exemple de bune practici și provocările întâmpinate.

Achizițiile Publice Verzi în România

Cadrul legislativ și instituțional în România

În România, conceptul de achiziții publice verzi a fost oficializat prin Legea nr. 69/2016 privind achizițiile publice verzi. Aceasta stabilește cadrul național pentru promovarea APV, având ca scop protecția mediului și dezvoltarea durabilă prin intermediul procedurilor de achiziție (Achiziții publice verzi | WWF Romania). Legea 69/2016 obligă Ministerul Mediului să elaboreze un Plan Național de Achiziții Publice Verzi, care să prevadă ținte multianuale obligatorii pentru autoritățile contractante și să fie aprobat prin hotărâre de guvern (GPP-STREAM | Interreg Europe). La nivel practic, un Ghid național de achiziții publice verzi a fost aprobat ulterior prin Ordinul comun nr. 1068/1652/2018, care cuprinde cerințe minime de mediu pentru diverse grupe de produse și servicii (de exemplu: hârtie de copiator, mobilier, alimente și catering, autovehicule etc.), ce trebuie incluse în caietele de sarcini ale autorităților contractante (Achiziții publice verzi | WWF Romania). Acest ghid oferă criterii ecologice standardizate, aliniate cu cele dezvoltate la nivelul UE, menite să sprijine autoritățile în aplicarea APV.

Actorii implicați. Responsabilitatea politicii publice în domeniul APV este partajată în principal între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – responsabil de strategia națională și elaborarea planurilor de acțiune – și Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) – care este autoritatea de reglementare în achiziții și care integrează criteriile verzi în legislația și metodologiile de achiziții. De altfel, ultimul Plan Național de Achiziții Verzi al României a expirat în 2013, iar în prezent ANAP lucrează la un nou plan actualizat (Advisory Group & National Action Plans – European Commission), în concordanță cu obiectivele europene și cu Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă. La nivel local, fiecare autoritate contractantă (minister, agenție, primărie etc.) are rolul de a implementa efectiv APV în procedurile sale de achiziție. Există, de asemenea, inițiative de sprijin din partea organizațiilor neguvernamentale și proiecte finanțate european (de exemplu, proiectul Interreg Europe GPP-STREAM, 2018-2022, la care România a fost partener) menite să consolideze capacitatea instituțională și să promoveze schimbul de bune practici în domeniu.

Nivelul de implementare și exemple de bune practici în România

Deși cadrul legal există din 2016, nivelul de implementare a achizițiilor publice verzi în România rămâne modest. Analize recente arată că doar aproximativ 20% din anunțurile de achiziții publice publicate între 2018–2022 au inclus criterii „verzi” sau cerințe de mediu (Perspective_Politice_2023_Special_Best_cu_coperte.pdf). Această pondere sugerează că majoritatea licitațiilor încă sunt adjudecate pe baza criteriilor tradiționale (precum prețul cel mai scăzut), autoritățile ezitând să aplice pe scară largă specificațiile ecologice. Un studiu național din 2021 confirmă că ritmul APV este foarte lent comparativ cu urgența climatică, riscând ca România să nu își atingă țintele de neutralitate climatică până în 2050 (Achiziții publice verzi | WWF Romania).

Totuși, există și exemple pozitive de achiziții verzi. De pildă, mai multe municipii au demarat achiziția de autobuze electrice pentru transportul public sau sisteme de iluminat stradal eficient energetic, integrate în proiecte cu finanțare europeană – inițiative ce pot fi considerate achiziții verzi prin efectul lor de reducere a emisiilor. Un exemplu de pionierat este Primăria Municipiului Brașov, care a inițiat un program pilot de achiziții publice verzi (inclusiv alimentație publică ecologică în instituții), proiect evidențiat de organizații de mediu ca WWF România. La nivel central, unele ministere au început să includă clauze verzi în contracte – de exemplu, Ministerul Mediului impune criterii de eficiență energetică la achiziția de vehicule și echipamente IT. Aceste cazuri izolate demonstrează fezabilitatea APV și beneficiile sale (reducerea costurilor pe termen lung prin consum energetic mai mic, stimularea pieței locale de produse verzi etc.), însă generalizarea acestor practici este încă în curs.

Din perspectivă cantitativă, România nu publică încă rapoarte anuale sistematice privind ponderea APV în totalul achizițiilor publice. Estimările disponibile indică totuși o creștere lentă: valoarea achizițiilor verzi rămâne sub media UE. Spre exemplu, la nivelul UE unele state membre fruntașe raportează peste 40-50% achiziții verzi în anumite categorii, în timp ce România se afla la sub 10% după 2016 (Green Procurement Practices in Romania: Evidence from a Survey at the Level of Local Authorities) (Green Procurement Practices in Romania: Evidence from a Survey at the Level of Local Authorities). Această diferență evidențiază potențialul neexploatat încă pe plan național.

Provocări în implementarea APV în România

Principala provocare identificată este lipsa caracterului obligatoriu al criteriilor verzi. În absența unor ținte impuse și a unui sistem de monitorizare, multe autorități tratează APV ca opțional, prioritzând încă criteriul prețului. Studiile locale subliniază că vidul de reglementare strategică după 2013 (neactualizarea la timp a Planului Național) și lipsa unor ținte clare și obligativități legale explică procentul redus de APV (Perspective_Politice_2023_Special_Best_cu_coperte.pdf). Deși Legea 69/2016 există, normele ei nu au introdus sancțiuni sau stimulente suficient de puternice pentru a schimba comportamentul generalizat.

O altă provocare majoră ține de capacitatea administrativă și cultura organizațională. Mulți funcționari responsabili cu achizițiile nu au pregătire specifică în formularea criteriilor de mediu sau în evaluarea ofertelor din perspectiva costului pe ciclu de viață. Se remarcă un deficit de training și cunoștințe practice despre cum pot fi aplicate criteriile verzi fără a complica sau întârzia procedurile (Perspective_Politice_2023_Special_Best_cu_coperte.pdf). În plus, persistă percepția că produsele sau serviciile ecologice sunt mai scumpe, ceea ce descurajează autoritățile să le solicite – chiar dacă, pe termen lung, acestea pot fi mai eficiente.

De asemenea, implicarea pieței reprezintă o provocare: ofertanții (firmele) trebuie să fie pregătiți să furnizeze produse conform cerințelor verzi. În România, piața de produse cu eco-etichetă și servicii verzi este încă în dezvoltare. Autoritățile publice invocă uneori lipsa de oferte conforme drept motiv pentru a nu include cerințe ecologice. Acest cerc vicios poate fi rupt prin stimularea pieței – de exemplu, prin consultări cu furnizorii înainte de licitații și prin proiecte-pilot care să demonstreze fezabilitatea tehnică și financiară a ofertelor verzi.

Nu în ultimul rând, lipsa unui sistem de monitorizare și raportare oficială a APV împiedică evaluarea progresului și ajustarea politicilor. În prezent, România lucrează la un nou Plan Național de Achiziții Ecologice (pe orizontul 2024–2027), conform informațiilor Ministerului Mediului, plan ce ar urma să stabilească ținte măsurabile și mecanisme de urmărire a implementării. Realizarea și adoptarea acestui plan reprezintă o oportunitate de a depăși o parte din obstacole, în special dacă va introduce obligații graduale (de pildă, un procent minim de achiziții verzi pentru instituțiile centrale) și programe de formare pentru personalul de achiziții.

Bulgaria

Cadrul legislativ și instituțional

În Bulgaria, achizițiile publice verzi se bazează pe cadrul general al legii achizițiilor publice, dar în ultimii ani au fost luate măsuri specifice pentru a le impulsiona. Bulgaria a adoptat o Strategie națională pentru tranziția către economia circulară 2022–2027, care include obiective legate de achiziții verzi, integrând astfel APV în viziunea de dezvoltare durabilă a țării (Advisory Group & National Action Plans – European Commission). Cadrul legal de bază este Legea achizițiilor publice (Public Procurement Law – PPL), armonizată cu directivele UE, care permite autorităților contractante să insereze cerințe de protecție a mediului în criteriile de calificare, specificațiile tehnice și criteriile de atribuire () (). Mai mult, legislația conexă impune deja anumite achiziții “verzi” – de pildă, Legea eficienței energetice cere autorităților să aplice criterii de eficiență energetică la achiziția unor produse (Art. 30a) () (), iar Legea protecției mediului prevede principii de consum și producție durabile.

Un pas important foarte recent este amendarea Legii achizițiilor publice în octombrie 2023, care introduce obligația ca toate autoritățile contractante să includă cerințe minime de mediu în documentația de atribuire pentru orice procedură, începând cu 1 ianuarie 2024 (Advisory Group & National Action Plans – European Commission). Această modificare legislativă face practic obligatorie integrarea criteriilor verzi în achiziții, Bulgaria devenind una dintre puținele țări UE care trec APV de la statutul voluntar la cel impus prin lege. Instituția cheie în implementarea politicilor de achiziții este Agenția de Achiziții Publice (Public Procurement Agency – PPA), aflată în subordinea Ministerului Finanțelor, care elaborează metodologii și ghiduri. PPA a dezvoltat în 2019 un manual practic pentru achiziții publice verzi, identificând 10 grupe de produse prioritare și oferind recomandări concrete pentru autorități () (). De asemenea, Ministerul Mediului și Apei a colaborat la un Plan de achiziții publice verzi 2012-2014, care a stabilit ținte obligatorii pentru autorități până în 2014 și a demonstrat că acestea pot implementa APV dacă există un cadru clar () (). După 2014, planul dedicat nu a mai fost actualizat imediat, însă elementele sale au fost preluate în Strategia de dezvoltare a achizițiilor publice 2014-2020 și în cea nouă post-2021 () ().

Nivel de aplicare și exemple de bune practici

Înainte de impunerea cerințelor obligatorii (anunțată pentru 2024), Bulgaria a avut o adoptare relativ redusă, dar în creștere a APV. Conform unui studiu al Băncii Mondiale, achizițiile verzi au reprezentat aproximativ 10–20% din valoarea totală a contractelor publice din Bulgaria în perioada 2011–2019 (Green Is Less Greedy : Competition, Corruption, and Productivity in Green Public Procurement in Bulgaria | govtransparency). Această estimare sugerează că până la o cincime din cheltuielile publice ar fi inclus elemente cu criterii de mediu, chiar dacă adesea acestea erau cerințe tehnice sau de calificare mai degrabă decât criterii de atribuire. Deși Bulgaria a fost considerată un “întârziat” al sustenabilității în UE (Green Is Less Greedy : Competition, Corruption, and Productivity in Green Public Procurement in Bulgaria | govtransparency), autoritățile sale au avut totuși inițiative notabile.

Exemple de bune practici: În sectorul transporturilor, Bulgaria a implementat Directiva europeană privind vehiculele nepoluante – de exemplu, la achiziția de autobuze și vehicule pentru transport public s-au luat în calcul emisiile și consumul pe întreg ciclul de viață, conform obligațiilor legale () (). Unele municipalități au derulat achiziții centralizate de echipamente eficiente energetic (iluminat public LED, centrale termice cu randament sporit pentru școli și spitale), obținând atât economii bugetare cât și beneficii ecologice. PPA, împreună cu Ministerul Mediului, a organizat sesiuni de formare și a pilotat licitații verzi demonstrative – de exemplu, achiziția de hârtie reciclată sau calculatoare cu consum redus în ministere – pentru a crea exemple replicabile. Aceste proiecte-pilot și ghiduri au pregătit terenul pentru noua abordare sistemică. De menționat este și integrarea APV în țintele strategice naționale: Programul Național de Dezvoltare „Bulgaria 2030” include tranziția la o economie cu emisii reduse și circulară, menționând explicit achizițiile publice ca instrument de realizare a obiectivelor de economie circulară () ().

O bună practică în curs este colaborarea cu asociații de reciclare și eco-etichetare: de exemplu, Asociația Bulgară de Reciclare, în cadrul proiectului european CircPro, a asistat autoritățile locale în includerea criteriilor de reciclare și reducere a deșeurilor în documentațiile de achiziții (ex. criterii pentru conținut reciclat în achiziția de materiale de construcții). Acest tip of exemplu arată cum implicarea stakeholderilor poate îmbunătăți calitatea APV.

Provocări și obstacole

În Bulgaria, provocările APV au fost în trecut similare cu ale României: lipsa obligativității (până la recenta modificare legislativă) și capacitatea administrativă limitată. Incertitudinea cadrului strategic a fost o problemă – Planul GPP 2012-2014 a expirat fără o continuare imediată, ceea ce a dus la o perioadă în care APV nu a fost o prioritate politică clară () (). Acum această lacună este abordată prin noua strategie 2022-2027.

Lipsa de expertiză la nivelul autorităților contractante a fost un obstacol: înainte de apariția manualului din 2019, mulți responsabili nu aveau ghidaj practic pentru a formula cerințe verzi. Chiar și cu manualul disponibil, diferențele regionale au persistat – autoritățile mai mari sau cu personal specializat (ex. în Sofia) au aplicat mai des criterii de mediu, pe când comunele mici rar au făcut-o. De asemenea, temerea privind costurile a fost un factor: similar altor țări, exista percepția că achizițiile ecologice presupun costuri inițiale mai mari, ceea ce într-un sistem puternic orientat spre preț minim a generat reticență.

Un alt aspect specific contextului bulgar a fost legat de transparență și prevenirea corupției în achiziții. Paradoxal, studiile indică faptul că achizițiile cu criterii verzi tind să fie mai competitive și mai puțin predispuse la practici netransparente – de exemplu, s-a constatat că licitațiile verzi au cu 3–7% mai mulți ofertanți și un risc mai scăzut de a avea un singur ofertant (Green Is Less Greedy : Competition, Corruption, and Productivity in Green Public Procurement in Bulgaria | govtransparency). Totuși, convingerea factorilor decizionali de acest beneficiu necesită timp.

Capacitatea pieței locale rămâne o provocare: pentru a îndeplini criterii verzi, furnizorii interni trebuie să ofere produse certificate ecologic sau tehnologii mai curate. Întreprinderile bulgare, în special IMM-urile, au avut nevoie de timp și investiții pentru a se alinia la cerințele noi. Guvernul a început să abordeze acest aspect prin dialog cu sectorul privat și stimulente (de exemplu, promovarea etichetelor ecologice naționale – Bulgaria are o eticheta ecologică națională pentru produse, menționată ca instrument util (Advisory Group & National Action Plans – European Commission)).

În concluzie, Bulgaria a intrat într-o nouă fază, transformând APV dintr-o practică de nișă într-o componentă obligatorie a procedurilor de achiziție. Provocarea majoră pe termen scurt va fi implementarea efectivă a noilor cerințe: asigurarea că toate autoritățile le respectă și că există mecanisme de monitorizare a conformității. De asemenea, formarea continuă a personalului și adaptarea pieței sunt cruciale pentru ca ambițiile strategice să se traducă în rezultate concrete (creșterea procentului de contracte verzi, reducerea impactului de mediu al cheltuielilor publice).

Polonia

Cadrul legislativ și politicile naționale

Polonia aplică principiile achizițiilor publice verzi în principal prin instrumente de politică strategică, întrucât legislația de bază (Legea achizițiilor publice) incorporează opțiunea criteriilor de mediu, dar fără a le impune. După expirarea unui plan național anterior, Polonia a adoptat Politica de Achiziții a Statului 2022–2025 (Państwowa Polityka Zakupów), un document strategic care înlocuiește fostul Plan Național de Acțiune pentru APV (Presentazione standard di PowerPoint). Această politică stabilește direcțiile prioritare în domeniul achizițiilor publice, subliniind necesitatea de a cumpăra produse și servicii inovative sau sustenabile. Conform Politicii, autoritățile publice sunt încurajate ca până în 2025 să aloce circa 20% din bugetul lor de achiziții către soluții inovatoare, inclusiv materiale și servicii verzi (Presentazione standard di PowerPoint). Totuși, este de remarcat că abordarea rămâne voluntară: documentul propune, de exemplu, dezvoltarea unui catalog obligatoriu de produse și servicii cu criterii verzi, însă deocamdată implementarea acestor măsuri nu este generalizată (Presentazione standard di PowerPoint).

Cadrul legislativ polonez include transpunerea directivelor UE 2014/24 și 2014/25, permițând criterii de mediu la evaluarea ofertelor și specificarea de standarde ecologice în caietele de sarcini. Nu există o lege separată dedicată APV (precum în România), ci prevederile relevante sunt integrate în Legea achizițiilor publice și acte normative conexe. De exemplu, reglementările guvernamentale impun ca la achiziția anumitor categorii (precum vehicule, echipamente energetice) să se țină cont de consumul energetic și impactul ambiental, în linie cu directivele europene privind vehiculele nepoluante și eficiența energetică.

Instituțional, Oficiul pentru Achiziții Publice (UZP) din Polonia joacă rolul central – acesta emite ghiduri, colectează date și raportează privind achizițiile, inclusiv elemente legate de sustenabilitate. De asemenea, Polonia a lansat inițiative precum „Școli verzi de achiziții” și parteneriate cu instituții de mediu pentru a promova GPP. Cu toate acestea, nefiind impuse prin lege, achizițiile verzi sunt realizate într-un mod descentralizat: unele autorități locale au strategii proprii de achiziții durabile, altele însă nu le prioritizează.

Nivel de implementare și exemple de practici

Nivelul de aplicare a APV în Polonia este moderat, cu progrese făcute în ultimii ani, dar încă sub așteptările UE. Statistici recente arată că ponderea achizițiilor efectiv „verzi” este încă redusă: de exemplu, în anul 2019, doar 0,9% din numărul total al procedurilor de achiziții din Polonia au inclus criterii ecologice, reprezentând circa 3% din valoarea totală a contractelor publice (Green economy indicators in Poland 2020). Această cifră indică o aplicare punctuală a APV. Pe de altă parte, există date care sugerează fluctuații în timp: un raport național menționa o pondere de ~11% a achizițiilor verzi în 2015 (Green Procurement Practices in Romania: Evidence from a Survey at the Level of Local Authorities), ceea ce poate reflecta diferențe de metodologie sau inițiative temporare (de exemplu, în 2015 autoritățile poloneze ar fi raportat mai multe proceduri verzi datorită unui plan de acțiune atunci în vigoare). Per ansamblu însă, Polonia s-a situat până de curând în grupul țărilor UE cu sub 20% achiziții verzi din total (Green Procurement Practices in Romania: Evidence from a Survey at the Level of Local Authorities) (Green Procurement Practices in Romania: Evidence from a Survey at the Level of Local Authorities).

Cu toate acestea, există exemple de bune practici notabile în Polonia. Marile orașe au fost motoarele schimbării: Varșovia, de pildă, a derulat în ultimii ani achiziții masive de autobuze electrice și troleibuze moderne pentru transportul public, impunând cerințe privind zero emisii locale și eficiență energetică – investiții care au beneficiat de cofinanțare europeană și care se înscriu pe deplin în principiile APV. De asemenea, Cracovia și alte municipii au implementat criterii verzi la contracte de alimentație publică (meniu organic în școli), la iluminat public (trecerea la LED cu senzori de eficiență) și la managementul deșeurilor (achiziția de servicii cu obiective de reciclare). La nivel central, Ministerul Climei și Mediului din Polonia a emis ghiduri sectoriale, de exemplu pentru achiziția de energie electrică din surse regenerabile pentru instituțiile publice sau pentru achiziția de hârtie 100% reciclată în administrație – punând astfel bazele unor practici unitare. Există și proiecte pilot sprijinite de fonduri norvegiene și ale UE, prin care spitale publice au achiziționat echipamente medicale eficiente energetic sau și-au modernizat clădirile prin criterii verzi în achiziția lucrărilor (materiale de construcții eco-friendly, tehnologii de economisire a apei etc.).

Un alt exemplu de inițiativă este platforma online creată de UZP cu o bibliotecă de criterii verzi pentru diferite categorii de achiziții, disponibilă pentru autoritățile contractante. Deși utilizarea acesteia nu este obligatorie, facilitarea accesului la criterii standardizate (de exemplu, cerințe tip EU Ecolabel pentru produse de curățenie, sau specificații Energy Star pentru computere) a ajutat unele entități publice să includă mai ușor astfel de cerințe în documentații.

Provocări și obstacole

Polonia se confruntă cu mai multe provocări în extinderea achizițiilor publice verzi. O problemă de fond a fost, până recent, dependența de criteriul prețului minim în atribuirea contractelor. Tradițional, circa 90% dintre contractele publice poloneze erau adjudecate exclusiv pe baza prețului (conform situației de dinainte de 2014) (), ceea ce a descurajat luarea în considerare a altor factori calitativi precum performanța de mediu. Reforma achizițiilor demarată în 2014 a încercat să schimbe această abordare, cerând autorităților să includă și criterii de calitate, cost al ciclului de viață, aspecte sociale sau de mediu în evaluare. Totuși, aplicarea voluntară a acestor prevederi a dus la o adoptare neuniformă – unele autorități au integrat criterii verzi, altele au continuat să se rezume la preț, generând variații mari între regiuni și sectoare (Presentazione standard di PowerPoint).

Conștientizarea și pregătirea reprezintă de asemenea obstacole. Mulți funcționari locali nu sunt familiarizați cu beneficiile APV sau nu știu cum să formuleze criterii sustenabile fără a risca contestații. În absența unei obligații legale, motivația de a investi timp în astfel de achiziții a fost redusă. Autoritățile contractante se tem uneori că introducerea cerințelor ecologice va complica și îngreuna procesul de achiziție sau va duce la lipsa ofertanților. Această percepție, combinată cu presiunea de a realiza economii bugetare imediate, a făcut ca prioritatea pentru verde să fie secundară față de cea economică.

Un alt obstacol este monitorizarea insuficientă. Polonia nu are un sistem robust de raportare a indicatorilor de APV (deși Oficiul de Achiziții Publice colectează unele date, acestea nu sunt utilizate pe scară largă pentru evaluări periodice). Fără date solide și ținte clar asumate, este dificil să se evalueze progresul și să se tragă la răspundere entitățile care ignoră obiectivele de sustenabilitate.

Pe piața furnizorilor, provocările țin de stimularea ofertelor verzi. Ca și în alte țări, furnizorii polonezi au avut rețineri în a investi în certificări ecologice sau procese de producție mai curate atâta vreme cât cererea din partea sectorului public era incertă. Politica de achiziții 2022–2025 încearcă să dea un semnal predictibil pieței că statul va crește cererea de produse sustenabile, însă, nefiind obligatorie, efectul său depinde de voința autorităților locale de a o pune în practică.

Nu în ultimul rând, contextul energetic și economic poate influența APV. În condițiile creșterii prețurilor la energie sau ale constrângerilor bugetare, există riscul ca instituțiile să prioritizeze din nou soluția imediat cea mai ieftină, în detrimentul celei verzi (care presupune, de exemplu, investiție inițială mai mare pentru economii ulterioare). Menținerea angajamentului politic pentru APV este așadar esențială. În viitor, un pas care ar putea surmonta multe obstacole ar fi introducerea unor ținte naționale obligatorii (așa cum recomandă și UE) – de pildă, un procent minim de achiziții sustenabile la nivel național sau pe sectoare, acompaniat de măsuri de sprijin (pregătire, modele de documentații, instrumente de calcul al costului pe ciclul de viață etc.). Până atunci, Polonia se bazează pe abordarea persuasivă și pe exemplul pozitiv al autorităților care au integrat cu succes criterii verzi, pentru a inspira o schimbare mai largă.

Ungaria

Cadrul legislativ și instituțional

În Ungaria, preocupările legate de achizițiile publice verzi au devenit o parte explicită a agendei guvernamentale abia recent. Fundamentul legal general (Legea achizițiilor publice) permite de mult timp criterii de mediu, aliniat la directivele UE, însă fără prevederi obligatorii specifice. Pentru a impulsiona domeniul, Guvernul Ungariei a adoptat la sfârșitul anului 2022 Strategia națională de achiziții publice verzi 2022–2027 (Magyarország Zöld Közbeszerzési Stratégiája), publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2023 (Hungarian gov’t adopts five-year green public procurement strategy). Această strategie constituie primul cadru strategic multianual dedicat APV în Ungaria și stabilește obiective clare: de exemplu, până în 2027, cel puțin 30% din numărul total al achizițiilor publice naționale să includă criterii verzi (Advisory Group & National Action Plans – European Commission). Strategia prevede și ținte specifice mai ambițioase pentru anumite sectoare sau categorii de produse – în unele cazuri, se urmărește atingerea unui nivel de 100% achiziții verzi (de exemplu, pentru categorii unde există deja alternative ecologice mature pe piață) (Advisory Group & National Action Plans – European Commission).

Pe lângă ținte, Strategia APV a Ungariei 2022–2027 stabilește o serie de măsuri instituționale. Un rol central revine Ministerului Dezvoltării Regionale (care preia coordonarea politicilor de achiziții verzi), fiind însărcinat să analizeze posibilitatea introducerii criteriilor verzi obligatorii pentru anumite produse și servicii și, pe baza rezultatului, să propună eventuale modificări legislative până la jumătatea anului 2023 (Hungarian gov’t adopts five-year green public procurement strategy). Același minister este responsabil de monitorizarea implementării strategiei, cu rapoarte de progres prevăzute o dată la trei ani (în 2024 și 2027) (Hungarian gov’t adopts five-year green public procurement strategy). De asemenea, strategia evidențiază importanța dezvoltării capacităților profesionale: se solicită organizarea de programe de formare pentru autoritățile contractante, dezvoltarea de metodologii de calcul al costului pe ciclul de viață (LCC) și crearea unei rețele de consultanți acreditați în achiziții publice verzi (Hungarian gov’t adopts five-year green public procurement strategy).

Instituțional, Autoritatea Ungară pentru Achiziții Publice (Közbeszerzési Hatóság) și Ministerul Mediului (integrat în Ministerul Tehnologiei și Industriei în perioada recentă) sunt actori implicați în realizarea acestor obiective. În anii precedenți, Ungaria a beneficiat de asistență tehnică din partea Comisiei Europene și OECD pentru a pregăti terenul – de exemplu, în 2021 s-a derulat un proiect de suport prin Instrumentul de Sprijin Tehnic al UE, axat pe promovarea APV și a metodologiei LCC în Ungaria (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission) (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission). Acest proiect a inclus cartografierea bunelor practici internaționale și dezvoltarea unor instrumente LCC adaptate contextului ungar.

Nivel de aplicare și exemple de bune practici

Până la adoptarea strategiei, utilizarea criteriilor verzi în achizițiile din Ungaria a fost foarte limitată. Potrivit Comisiei Europene, achizițiile publice cu criterii de mediu erau rare în Ungaria, în ciuda existenței unui cadru legal care le permitea (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission). De exemplu, într-un raport al Autorității de Achiziții, se menționa că într-un an recent doar 4 proceduri de achiziție au fost raportate ca fiind „verzi” (având criterii ecologice), o cifră infimă raportată la volumul total de contracte publice. Această situație ilustrează întârzierea cu care APV a prins teren în Ungaria față de media UE.

Există totuși unele inițiative emergente ce pot fi catalogate drept bune practici. În contextul proiectului OECD menționat, au fost identificate categorii pilot pentru aplicarea LCC – de exemplu, achiziția de vehicule pentru administrația publică și achiziția de echipamente IT. Pentru aceste categorii, experții au dezvoltat instrumente de calcul ușor de folosit, care permit autorităților să compare ofertele nu doar pe prețul inițial, ci și pe costurile de operare, consum energetic, emisii, mentenanță etc., pe durata de viață a produselor (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission) (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission). Astfel de instrumente au fost testate în cadrul unor autorități centrale, iar rezultatele urmează să fie diseminate.

De asemenea, înainte de strategia națională, unele orașe mari au manifestat interes pentru achiziții sustenabile. Budapesta, de exemplu, a explorat achiziția de autobuze electrice și tramvaie eficiente energetic cu sprijin BERD, incluzând cerințe de consum redus de energie și emisii poluante zero. Sectorul energiei regenerabile a oferit un exemplu pozitiv: mai multe primării au trecut la procurarea de energie electrică verde (din surse regenerabile) pentru clădirile publice, prin licitații în care energia certificată verde a fost criteriu de calificare sau de evaluare. În plus, în domeniul construcțiilor publice, companiile de stat au început să solicite materiale locale și cu amprentă redusă de carbon în proiecte de infrastructură (cum ar fi construcția de drumuri sau reabilitări de clădiri), ca răspuns la obiectivele climatice naționale.

Adoptarea Strategiei 2022–2027 în sine poate fi considerată un punct de cotitură și o bună practică la nivel de guvernanță, deoarece implică un angajament formal al guvernului de a crește ponderea APV. Implementarea acesteia a și început: în 2023 s-au inițiat programe de formare pentru funcționari și s-au emis ghiduri practice, iar până la finalul anului se așteaptă identificarea categoriilor unde criteriile verzi vor deveni obligatorii (de exemplu, se discută impunerea criteriilor de emisii pentru achiziția de vehicule și criterii de eficiență energetică pentru achiziția de aparatură electrică).

Provocări și obstacole

Ungaria are de recuperat un decalaj în domeniul APV, iar provocările identificate sunt multiple. În primul rând, lipsa de competențe și awareness a fost un impediment major: conform evaluărilor, funcționarii din achiziții au avut dificultăți în a defini criterii verzi adecvate și în a folosi instrumente precum costul pe ciclul de viață (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission) (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission). În practică, se remarcă o focalizare aproape exclusivă pe prețul de achiziție imediat, fără a lua în calcul costurile ulterioare (energie, consumabile, eliminare) – ceea ce a făcut dificilă argumentarea internă a deciziilor de a cumpăra produse potențial mai scumpe inițial, dar mai eficiente în timp. Percepția costurilor ridicate pentru produsele ecologice este adânc înrădăcinată și constituie o barieră psihologică importantă (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission).

O altă provocare este inexistența până acum a unui cadru strategic – lipsa unei direcții naționale a făcut ca fiecare autoritate contractantă să acționeze de capul ei. Fără coordonare centrală, bunele practici nu au fost împărtășite și nu a existat presiunea atingerii unor obiective comune. Abia acum, cu noua strategie, se creează un mecanism de monitorizare și raportare periodică, însă implementarea acestuia de la zero necesită efort (colectare de date, stabilirea unui sistem IT eventual prin platforma de achiziții publice etc.).

Capacitatea pieței și competiția: dat fiind numărul relativ mic de proceduri cu cerințe verzi până acum, nu se știe exact cum vor răspunde operatorii economici ungari la o creștere bruscă a cerințelor. Există riscul ca unii furnizori locali să nu poată îndeplini noile standarde (de exemplu, companii de transport sau construcții care nu au echipamente conforme cu cerințele de mediu) și astfel competiția să scadă temporar. Totuși, experiența altor țări arată că, odată cu predictibilitatea cererii, piața se adaptează.

Schimbarea culturală internă este și ea un proces anevoios: a trece de la un sistem unde “verde” era o raritate la unul unde devine normă implică și posibile rezistențe birocratice. Unii actori pot considera APV ca o sarcină administrativă în plus sau pot manifesta reticență față de noile reguli (de exemplu, teama de a nu greși la aplicarea criteriilor și de a suporta apoi contestații sau corecții financiare). De aceea, accentul pus de strategie pe formare și conștientizare este critic.

În plus, Ungaria se confruntă cu provocări legate de contextul politic și economic: asigurarea continuității angajamentului pentru APV într-un mediu economic dificil (inflație ridicată, constrângeri bugetare) va fi esențială. Dacă autoritățile percep criteriile verzi ca pe un lux pe care nu și-l pot permite în vremuri de austeritate, impulsul actual ar putea slăbi. Strategia 2022–2027 vine însă cu un plan de acțiune etapizat, ceea ce poate ajuta la menținerea cursului. Printre recomandările OCDE pentru Ungaria s-a numărat și simplificarea instrumentelor – adică punerea la dispoziție a unor soluții ușor de folosit (modele de documentație, calculatoare LCC online), pentru a reduce povara resimțită de autorități (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission) (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission).

Pe scurt, Ungaria a pornit pe calea achizițiilor publice verzi cu întârziere, dar cu un plan relativ ambițios. Provocarea va fi traducerea planului în acțiuni efective: creșterea de la aproape zero la 30% în 5 ani a ponderii APV necesită efort conjugat. Totuși, dacă se implementează măsurile de sprijin (training, instrumente, eventuale obligații graduale) și dacă se monitorizează progresul, există potențialul ca și Ungaria să recupereze decalajul față de media UE în ceea ce privește achizițiile durabile.

Republica Moldova

Cadrul legislativ și instituțional privind APV

Republica Moldova, deși nu este stat membru UE, și-a asumat prin Acordul de Asociere cu UE (2014) angajamentul de a armoniza o parte din politicile sale de mediu și achiziții publice cu cele europene (Sustainable Public Procurement). Astfel, conceptul de achiziții publice verzi (denumite adesea achiziții publice durabile în documentele naționale) a început să fie promovat cu suport internațional în ultimii ani. Un pas semnificativ a fost elaborarea, în 2022, a unui Proiect de Hotărâre de Guvern privind Achizițiile Publice Durabile (APD), care încurajează autoritățile contractante din Moldova să aplice criterii de durabilitate (de mediu și sociale) în procedurile lor (Sustainable Public Procurement). Acest proiect de HG definește domeniile prioritare și atribuie responsabilități specifice instituțiilor de achiziții pentru monitorizarea aplicării criteriilor verzi (Sustainable Public Procurement). Practic, este un prim cadru politic ce recunoaște oficial APV și pune bazele pentru implementarea sa treptată.

Din punct de vedere legislativ, Moldova și-a modernizat Legea achizițiilor publice în 2016 (ca parte a aderării la Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind Achizițiile Guvernamentale – GPA). Noua legislație permite integrarea criteriilor de mediu, însă nu le menționează în mod explicit ca obligație. Integrarea APV se face astfel pe cale de politici și ghiduri. Ministerul Finanțelor, prin Agenția Achiziții Publice (AAP), este autoritatea centrală în domeniu și colaborează strâns cu Ministerul Mediului pentru a alinia cadrul legal la principiile sustenabile. Cu sprijinul UE și al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Moldova a efectuat o analiză a cadrului legal de mediu și achiziții pentru a identifica modificările necesare introducerii APV și a evaluat practicile curente de achiziție din perspectivă verde (Sustainable Public Procurement).

Un element instituțional important este participarea Moldovei la programul regional EU4Environment. În cadrul acestuia, s-au mobilizat resurse pentru a sprijini Chișinăul în dezvoltarea de instrumente APV. De exemplu, s-au elaborat specificații tehnice-model cu criterii sustenabile pentru cinci categorii de produse frecvent achiziționate de instituții publice – hârtie, vehicule, computere, fructe și legume, ferestre și uși eficiente energetic (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance) (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance). Aceste specificații servesc drept ghidaje practice pentru autorități în pregătirea licitațiilor, analog ghidurilor de criterii verzi din UE.

Nivelul de implementare și proiecte relevante

Fiind la început de drum, nivelul de aplicare a achizițiilor verzi în Republica Moldova este deocamdată redus, însă autoritățile și-au fixat ținte concrete pe termen scurt. În cadrul programului EU4Environment, Guvernul și-a propus ca minimum 15% din totalul achizițiilor publice din Moldova să includă criterii de durabilitate până în anul 2026 (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance) (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance). Aceasta este o țintă voluntară asumată ca rezultat al asistenței tehnice UE și reflectă dorința de a alinia practicile naționale la tendințele europene. Până acum, majoritatea autorităților publice din Moldova nu au aplicat criterii de mediu în licitații, focusându-se pe preț și calitate convențională. Însă deja apar primele proiecte pilot care să exemplifice beneficiile APV:

• În 2023, s-a anunțat lansarea unor licitații pilot guvernamentale cu criterii sustenabile (după instruirea prealabilă a autorităților). Domeniile pilot includ achiziția de alimente pentru instituții publice (de ex. fructe și legume organice pentru școli sau grădinițe) și achiziția de echipamente IT eficiente energetic pentru ministere (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance) (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance).

• S-au organizat sesiuni de formare în noiembrie 2023 pentru circa 160 de funcționari din autorități publice și reprezentanți ai mediului de afaceri, axate pe procedurile de achiziții durabile (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance) (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance). Acest lucru indică pregătirea terenului pentru o implementare mai largă.

• Un exemplu concret este sectorul alimentar public: se explorează includerea de criterii cum ar fi ponderea de produse ecologice sau de sezon în meniurile achiziționate pentru instituții (școli, spitale).

• De asemenea, la achiziția de vehicule pentru administrație s-a sugerat pilotarea criteriilor de eficiență energetică sau norme de poluare Euro 6, iar la achiziția de materiale de construcții pentru proiecte publice – preferința pentru materiale locale cu amprentă redusă de carbon.

Aceste proiecte relevante sunt susținute de partenerii de dezvoltare și sunt menite să demonstreze fezabilitatea APV în contextul moldovenesc, generând totodată date și lecții care să fie folosite în adoptarea unei politici naționale mai cuprinzătoare. Deja, organizarea unui eveniment la nivel înalt la Chișinău pe 6 noiembrie 2023 a marcat angajamentul politic pentru APV și a pus la aceeași masă decidenți, experți și companii pentru a discuta stadiul și perspectivele achizițiilor verzi în Moldova (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance).

Un alt exemplu de bună practică incipientă este cooperarea cu sistemul de eco-etichete și standarde internaționale. Moldova lucrează la recunoașterea standardelor UE (precum eticheta ecologică EU Ecolabel sau cele ISO pentru management de mediu) în procedurile sale de achiziții, pentru a facilita participarea ofertanților cu produse certificate la licitațiile publice. Totodată, se iau în considerare clauze contractuale privind performanța de mediu (de ex. obligativitatea contractorilor de a gestiona deșeurile într-un mod ecologic în cadrul execuției contractelor de lucrări).

Provocări și obstacole

Implementarea achizițiilor publice verzi în Republica Moldova se lovește de o serie de provocări inerente unui stat aflat într-o fază incipientă a reformelor în domeniu.

În primul rând, actualizarea cadrului legal este un proces în desfășurare. Deși există un proiect de Hotărâre de Guvern care încurajează APV, transformarea acestei orientări în obligații concrete va necesita revizuirea legislației primare și secundare a achizițiilor publice. Integrarea principiilor APV în Legea achizițiilor sau adoptarea unei strategii naționale sunt pași următori necesari. Până atunci, caracterul voluntar al aplicării criteriilor verzi poate limita extinderea lor (autoritățile ar putea amâna schimbarea așteptând un mandat clar).

Capacitatea instituțională reprezintă o altă provocare. Mulți funcționari de achiziții din Moldova sunt relativ noi expuși la conceptul de APV; vor fi necesare eforturi susținute de instruire și creștere a gradului de conștientizare. Programul de formare inițiat în 2023 este un început promițător, dar va trebui extins și repetat, având în vedere fluctuația de personal și complexitatea subiectului. Resursele administrative sunt și ele limitate: AAP și Ministerul Mediului au echipe mici, care gestionează multiple reforme simultan (digitalizarea achizițiilor, aderarea la standarde UE, etc.), deci există riscul ca APV să concureze pentru atenție cu alte priorități.

Din partea operatorilor economici, provocarea este adaptarea pieței locale. Economia moldovenească are mulți producători mici, care ar putea găsi dificil să respecte cerințe de mediu mai stricte (de exemplu, fermierii care aprovizionează școli ar putea avea costuri în a obține certificare ecologică pentru produse). În plus, dacă autoritățile publice încep să solicite produse performante energetic sau cu etichete de mediu, furnizorii de peste hotare ar putea avea un avantaj competitiv inițial față de cei locali, ceea ce poate genera reticență politică în promovarea APV (din dorința de a proteja furnizorul intern). Provocarea este deci de a găsi un echilibru între criteriile verzi și promovarea dezvoltării furnizorilor autohtoni – de exemplu, prin introducerea treptată a cerințelor și oferirea de asistență pentru IMM-uri (instruiri, granturi pentru certificare).

Susținerea politică și inter-instituțională: APV implică atât autoritatea de achiziții, cât și ministerul mediului, finanțe, economie. Coordonarea între aceste instituții poate fi dificilă. Este crucial ca factorii de decizie să mențină APV pe agenda priorităților guvernamentale și să aloce resurse (umane și financiare) pentru implementare. Continuitatea reformei poate fi afectată de instabilitatea politică sau de schimbarea guvernelor.

O altă provocare ține de monitorizare și raportare. Moldova va trebui să dezvolte un sistem de colectare a datelor despre cât de multe achiziții includ criterii de durabilitate, ce tip de criterii și ce rezultate au acestea (de pildă, economii de energie obținute, reducerea emisiilor, etc.). Acest lucru necesită atât un cadru IT (eventual adaptarea sistemului electronic MTender pentru a marca achizițiile durabile), cât și expertiză analitică. Fără monitorizare, va fi dificil de demonstrat succesul inițiativelor și de convins mai multe entități să le adopte.

Nu în ultimul rând, conștientizarea publică este scăzută: societatea civilă și mediul de afaceri din Moldova abia încep să discute despre achiziții publice verzi. Inițiativele de informare (de genul celui organizat de Ministerul Finanțelor împreună cu EU4Environment în noiembrie 2023) trebuie continuate, astfel încât beneficiile APV – economii pe termen lung, un mediu mai curat, alinierea la standardele UE care facilitează integrarea economică – să fie bine înțelese și susținute de opinia publică.

În concluzie, Republica Moldova tratează achizițiile publice verzi ca pe o oportunitate de modernizare și de apropiere de UE. Deși pornește de la un nivel scăzut de implementare, eforturile depuse recent (cadrul de politici, ghidurile pilot, ținta de 15% până în 2026) arată un angajament de a progresa. Succesul va depinde de capacitatea autorităților de a gestiona provocările menționate și de a transforma aceste inițiative pilot într-o practică standardizată în sistemul național de achiziții.

Concluzii

Achizițiile publice verzi se conturează tot mai mult ca un instrument esențial pentru promovarea dezvoltării durabile în regiune. România dispune de un cadru legal dedicat APV încă din 2016, însă implementarea rămâne parțială, necesitând revitalizare printr-un nou plan național, ținte obligatorii și consolidarea capacităților instituționale. Bulgaria a trecut la măsuri ferme, integrând criterii verzi obligatorii în legislație – un exemplu de voință politică ce poate accelera semnificativ tranziția verde, cu condiția depășirii provocărilor de implementare la nivel local. Polonia a adoptat o abordare strategică voluntară, obținând unele progrese punctuale, însă demonstrează că fără obligativitate și monitorizare strictă, adoptarea APV rămâne neuniformă. Ungaria, deși întârziată, și-a fixat acum obiective ambițioase prin strategia 2022–2027, marcând un început promițător, dar care va trebui susținut de schimbări culturale și investiții în competențe. Republica Moldova evidențiază cazul unei țări în tranziție care, cu sprijin extern, pune bazele APV ca parte a angajamentelor europene, confruntându-se cu provocările specifice unui sistem de achiziții emergent.

Din compararea acestor situații reiese că, la nivel regional, trendul general este de întărire a cadrului pentru achiziții publice verzi, fie prin strategii dedicate, fie prin modificări legislative ce impun standarde ecologice. Cu toate acestea, succesul APV nu depinde numai de existența legilor sau a planurilor, ci și de implementarea efectivă: alocarea de resurse pentru pregătirea actorilor, crearea de instrumente practice (ghiduri, criterii standard, platforme de schimb de informații), implicarea pieței și monitorizarea rezultatelor. Obstacolele comune – rezistența la schimbare, percepția costurilor, lipsa de expertiză – pot fi depășite prin cooperare regională și schimb de bune practici. De exemplu, țările analizate pot învăța una de la alta: România și Moldova pot beneficia din exemplul Bulgariei privind impunerea criteriilor minime, Polonia și Ungaria pot împărtăși lecții despre motivarea autorităților locale, iar toate pot folosi resursele și criteriile dezvoltate la nivelul UE.

Pentru organizațiile neguvernamentale și societatea civilă, rolul în promovarea APV este de a monitoriza angajamentele autorităților, de a sensibiliza opinia publică cu privire la importanța cheltuirii banului public într-un mod sustenabil și de a semnala atât reușitele cât și derapajele. Pe măsură ce achizițiile publice verzi trec de la concept la realitate practică în România și în regiune, se creează un cerc virtuos: crește cererea de soluții verzi, ceea ce stimulează oferta, reduce costurile și inovează piața, permițând apoi extinderea și mai mare a APV. Astfel, achizițiile publice – acest instrument economic major – pot deveni un motor al tranziției verzi, contribuind la obiectivele climatice, la protecția mediului și la o economie circulară, spre beneficiul generațiilor actuale și viitoare.

Bibliografie

1. Comisia Europeană – Definiția achizițiilor publice verzi (GPP), Comunicare COM(2008)400: „Public procurement for a better environment” (Green Public Procurement – European Commission).

2. Bilan, A. (2023) – Challenges for Upscaling Green Public Procurement in Romania, studiu în revista Perspective Politice, iunie 2023. (Rezultat: ~20% din procedurile 2018-2022 au fost „verzi”; importanța unui cadru obligatoriu) (Perspective_Politice_2023_Special_Best_cu_coperte.pdf).

3. WWF România – Achiziții publice verzi – cronologie și legislație națională (articol online) (Achiziții publice verzi | WWF Romania) (Achiziții publice verzi | WWF Romania). (Prezentare Legea 69/2016 și Ordinul 1068/2018 – Ghidul național de APV).

4. Interreg Europe GPP-STREAM – Planul național de achiziții publice verzi din România (2018), informații despre Legea 69/2016 și obligațiile Ministerului Mediului (GPP-STREAM | Interreg Europe).

5. Site-ul UE Green Public Procurement – Advisory Group & National Action Plans – Profilul României (actualizare 2023): expirarea Planului APV 2013 și elaborarea unuia nou de către ANAP (Advisory Group & National Action Plans – European Commission); profilul Ungariei: Strategia 2022-2027, țintă 30% până în 2027 (Advisory Group & National Action Plans – European Commission); profilul Bulgariei: Strategia Economie Circulară 2022-2027 și modificarea PPL în 2023 (cerințe de mediu obligatorii) (Advisory Group & National Action Plans – European Commission); profilul Poloniei: Politica de Achiziții a Statului 2022-2025 (prioritizarea achizițiilor sustenabile) (Advisory Group & National Action Plans – European Commission).

6. Polonia – Indicatori economia verde 2020, Raport al Oficiului de Statistică al Poloniei: date privind achizițiile publice verzi (2019: ~0,9% din numărul de proceduri și 3% din valoare) (Green economy indicators in Poland 2020).

7. GovTransparency/World Bank (2024) – Green Public Procurement in Bulgaria, lucrare de cercetare: estimări 10-20% din cheltuielile de achiziții în 2011-2019 au inclus criterii verzi; impact pozitiv al APV asupra competiției și reducerii riscurilor de corupție (Green Is Less Greedy : Competition, Corruption, and Productivity in Green Public Procurement in Bulgaria | govtransparency) (Green Is Less Greedy : Competition, Corruption, and Productivity in Green Public Procurement in Bulgaria | govtransparency).

8. Interreg Europe CircPro – Ghid regional pentru achiziții circulare – Bulgaria (2021): detalii despre strategii și legislație bulgară (Plan GPP 2012-2014, Strategia dezvoltării achizițiilor 2014-2020, Manual PPA 2019, acte normative conexe ca Legea eficienței energetice) () () ().

9. OECD/EC (2021) – Promoting Green Public Procurement in Hungary (Life-cycle costing), raport de asistență tehnică: constatări despre utilizarea limitată a criteriilor verzi și LCC în Ungaria, obstacole (lipsa competențelor, focus pe preț inițial, percepția costurilor verzi) (Promoting green public procurement in Hungary, with focus on life-cycle costing – European Commission).

10. Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova – Comunicat “EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability” (17 nov 2023): anunț obiectiv 15% achiziții durabile până în 2026, categorii pilot cu specificații verzi (hârtie, vehicule, IT, alimente, ferestre) și organizarea de training-uri la nivel național (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance) (EU4Environment supports Moldova in shifting public spending towards sustainability | Ministry of Finance).

11. EU4Environment/UNEP – Prezentare “Sustainable Public Procurement in Moldova” (2023): etape ale implementării APV în Moldova, evaluarea cadrului legal de mediu, Proiectul de Hotărâre de Guvern privind APV (2022) și responsabilități instituționale (Sustainable Public Procurement) (Sustainable Public Procurement).